Dreptul la despăgubiri al victimelor indirecte în cazul vătămării integrității corporale sau sănătății unei persoane

Posibilitatea acordării de daune morale persoanei căreia, printr-o faptă ilicită, i-a fost afectată sănătatea și integritatea corporală este, indiscutabil, consfințită de prevederile art. 1391 Cod Civil, care în varianta deja consacrată până recent și îmbrățișată de către instanțele de judecată statua:

"(1) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

(2) Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu."

Din formularea utilizată de legiuitor a textului de lege citat, constatăm că, dacă în ceea ce privește aliniatul 2 al acestuia, întinderea aplicabilității dreptului la despăgubiri morale în cazul decesului victimei este clar definită (ascendenți, descendenți, etc), în cazul vătămării integrității corporale sau a sănătății victimei, beneficiarul unor eventuale despăgubiri morale nu este menționat.

În acest context, instanțele de judecată investite cu dosare având ca obiect acordarea de daune ca urmare a producerii unor accidente au avut o jurisprudență diferită, dând interpretări antagonice textului de lege citat. 

Astfel, unele au apreciat că în cazul vătămării integrității corporale sau a sănătății, dreptul la despăgubiri morale se cuvinte exclusiv victimei însăși, ea fiind singura căreia i s-au restrâns posibilitățile de viață socială și familială.

Altele, mai puțin numeroase, aplicând principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, au acordat despăgubiri morale și victimelor indirecte, membrilor de familie ai persoanei căreia i-a fost vătămată integritatea corporală sau sănătatea. 

În materie penală, jurisprudența în domeniu a fost armonizată prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 12/16.05.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 4 iulie 2016, care a stabilit că "dispozițiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracțiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptățită să obțină o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială."

Urmare a acestei interpretări, practica judecătorească din domeniu s-a cristalizat în sensul că, în cazul vătămării integrității corporale sau a sănătății unei persoane, dreptul la despăgubiri morale va opera exclusiv în favoarea acesteia și nu și a victimelor indirecte (familie, etc.).

Însă recent, prin Decizia nr. 342/09.07.2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1000 din 07.10.2024, Curtea Constituțională a sancționat o atare limitare, constatând că "dispozițiile art.1.391 alin.(1) din Codul civil sunt neconstituționale, în măsura în care limitează posibilitatea victimelor indirecte de a fi despăgubite pentru restrângerea posibilităţilor lor de viaţă familială şi socială ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii victimei directe."

În justificarea unui astfel de raționament, instanța de contencios constituțional a observat că prevederile în speță încalcă dispozițiile art. 22 și art. 26 din Constituție, încălcând dreptul la integritate psihică și la viața privată a victimelor indirecte.

Aceasta deoarece, interacționarea cu un membru al familiei care suferă mari limitări fizice poate determina suferințe psihice și pentru membrii familiei, chiar dacă aceștia nu au suferit consecințe directe ale faptelor produse, fiind doar victime "prin ricoșare".

Mai mult decât atât, lipsirea victimelor indirecte de posibilitatea obținerii de daune morale într-o atare situație, în care relațiile de familie sunt evident afectate, reprezintă și o afectare a exercițiului dreptului la viață privată.

În contextul expus, prin Legea nr. 231/2025, publicată în Monitorul Oficial nr.  1164/16.12.2025, legiuitorul a procedat la armonizarea prevederilor art. 1391 (1) C.C., cu cele dispuse de Curtea Constituțională, în prezent acesta având următoarea formă:

"În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată victimei directe și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. Au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială și persoanele prevăzute la alin. (2). La stabilirea acestora, instanța va avea în vedere aspecte precum relația dintre victima directă și persoana care se pretinde indirect vătămată, gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent și iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepțional posibilitățile de viață familială ale victimelor indirecte în interacțiunea lor cu victima directă."

Așadar, actualmente, legiuitorul a recunoscut în mod expres și dreptul victimelor indirecte ale unui accident care a produs unei persoane o afectare a sănătății sau integrității corporale, (ascendenți, descendenți, etc.) de a solicita daune morale pentru prejudiciu moral suferit, exprimat de restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

Evaluarea unui astfel de prejudiciu se va realiza prin raportarea la criteriile reglementate de noua formă a art.  1391 (1) C.C., mai sus citate. 

Prin urmare, noua modificare legislativă va permite ca victimele indirecte să solicite acordarea de daune morale, nu numai în cazul decesului unei persoane, pentru durerea încercată prin moartea victimei ci și în ipoteza vătămării integrității corporale sau a sănătății acesteia, datorită limitării posibilităților de viață familială și socială.