luni, 1 august 2011

Un fost angajat "îmi fură" clienţii. Ce pot face?

Am găsit răspunsul la această "dilemă", abordată fiind de un client (societate comercială) care se confrunta cu o astfel de problemă şi care căuta o soluţie.
Situaţia era simplă, societatea în cauză îşi desfăşoară activitatea în domeniul comercializării componentelor hardware şi software, iar la sfârşitul anului 2010 uneia dintre angajatele acesteia i-a încetat contractul de muncă.
Ulterior, fosta angajată îşi înfiinţează o societate comercială de acelaşi profil şi, trepat, redirecţionează clientela fostului angajator către propria sa societate, creându-i primului prejudicii însemnate.
În contextul economic deosebit de imprevizibil din ultimii ani, context care încurajează migraţia angajatului de la un loc de muncă la altul, cazul descris mai sus se întâlneşte destul de frecvent şi poate avea consecinţe deosebit de serioase, putându-se ajunge chiar la falimentul "societăţii - victimă".
Aşadar, ce pot face atunci când un fost angajat începe să îmi fure clientela?
Nu mă voi referi la angajatorii care au inserate în contractele de muncă încheiate cu angajaţii, diverse clauze de fidelitate sau de neconcurenţă care pot determina uşor angajarea răspunderii acestora în situaţia de mai sus. Din păcate, cei care uzează de aceste clauze, clauze legale şi corecte, sunt de obicei marii angajatori, care oricum ar avea mult mai puţin de suferit în urma unei eventuale deturnări de clientelă din partea vreunui fost angajat, decât vreo întreprindere mică sau mijlocie.
În lipsa vreunei clauze de natura celor amintite, avem la îndemână dispoziţiile Legii nr. 11/1991 privind concurenţa neloială [1], act normativ care reprezintă instrumentul legal cu ajutorul căruia pot fi trase la răspundere şi sancţionate persoanele care au săvărşit fapte de concurenţă neloială. 
Articolul 1 din Legea nr. 11/1991 statuează în mod clar:
"Comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale."
Totodată, prevederile Art. 3  ale aceluiaşi act normativ sancţionează încălcarea obligaţiei amintite mai sus cu angajarea răspunderii "civile, contravenţionale ori penale"[2].  
Trecând peste aceste reglementări cu caracter general, reglementări care stabilesc practic principiile care stau la baza combaterii concurenţei neloiale, constatăm că Art.4 al.(1) lit. g) din Legea nr.11/1991 oferă şi soluţia concretă pentru problema cu care ne confruntăm: conform textului de lege amintit, "deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel comerciant" constituie contravenţie - dacă fapta nu este săvârşită în condiţiile legii penale - , fiind sancţionată cu amendă contravenţională.
Constatarea şi sancţionarea contravenţiei se realizează de către personalul de control împuternicit de către Consiliul Concurenţei, din oficiu sau în urma sesizărilor, sesizări care pot fi făcute şi de către părţile vătămate (societatea-victimă).
Sancţiunea poate fi aplicată atât persoanei fizice cât şi persoanei juridice.
Independent de sesizarea Consiliului Concurenţei, în situaţia în care au fost cauzate "daune patrimoniale sau morale"[3],  persoana vătămată (în cazul nostru prima societate angajatoare) se poate adresa instanţei de judecată competente, cu acţiune în răspundere civilă corespunzătoare împotriva fostului salariat.
Aşadar, făcând uz de dispoziţiile Legii nr. 11/1991, societatea prejudiciată poate chema în judecată pe fostul angajat care îi deturnează clientela folosindu-se de legăturile stabilite cu aceasta pe perioada exercitării unei funcţii la societatea vătămată.
Reţinând dispoziţiile Art.7 al. (1) din Legea nr. 11/1991[4], observăm că instanţa competentă să soluţioneze astfel de acţiuni este tribunalul în circumscripţia căruia s-a săvărşit fapta sau în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Constatăm că sub aspectul soluţionării unor astfel de cereri, legiuitorul a fost destul de permisiv, introducând o competenţă alternativă.
Pe calea unei astfel de acţiuni, putem solicita instanţei de judecată obligarea pârâtului să înceteze sau să înlăture actul de concurenţă neloială săvârşit. De asemenea, putem pretinde şi repararea prejudiciului suferit prin acordarea de despăgubiri.
Un aspect deosebit de important este acela că în cazul unor astfel de acţiuni termenul de prescripţie este de un an şi începe să curgă de la data de care "păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data savârşirii faptei." [5]
Cum dispoziţiile Legii nr. 11/1991 se completează  cu prevederile Codului Civil şi de Procedură Civilă şi ale Codului Penal şi de Procedură Penală, reţinem că în speţa expusă, acţiunea va fi întemeiată pe prevederile Art. 9 al.(1) din Legea nr.11/1991, raportat şi la dispoziţiile Art. 998 C.C., în cazul nostru, fiind dovedite cu uşurinţă caracterul ilicit al faptei în sine (deturnarea de clientelă), prejudiciul suferit, vinovăţia fostului angajat şi raportul de cauzalitate între fapta săvârşită şi paguba suferită.
Pe această cale, fără a avea inserată vreo clauză specială în contractul de muncă, avem posibilitatea să îl determinăm pe fostul angajat să înceteze actul de concurenţă neloială respectiv şi să îl obligăm pe acesta să ne acopere  prejudiciu cauzat.
Raportându-ne la dispoziţiile Art.3 din Legea nr. 11/1991, reţinem şi că în situaţia în care modalitatea de executare a actului de concurenţă neloială cuprinde acţiuni care pătrund în sfera penalului, fostul angajat va răspunde penal.

[1]Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 24/30.01.1991şi a fost modificat prin Legea nr. 21/1996 şi Legea nr. 298/2001;
[2] "Incălcarea obligaţiei prevăzute la art. 1 atrage răspunderea civilă, contravenţională ori penală, in condiţiile prezentei legi.";
[3] Art. 9 al. (1) din Legea nr. 11/1991:" Dacă vreuna dintre faptele prevăzute de art. 4 sau 5 cauzează daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este în drept să se adreseze instanţei competente cu acţiune in răspundere civilă corespunzătoare."
[4] "Acţiunile izvorând dintr-un act de concurenţă neloială sunt de competenţa tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pârâtului sau inculpatului; în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului sau inculpatului.";
[5] Art. 12 din Legea nr. 11/1991.
 publicat în revista "Note.Studii juridice"- august 2011
http://www.juridice.ro/158883/un-fost-angajat-imi-fura-clientii-ce-pot-face.html