Încă de la data intervenirii Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modalitatea de evaluare a imobilelor ce nu mai puteau fi restituite în natură propusă de art. 21 (6) al actului normativ citat a cauzat o serie de critici justificate și grefate pe faptul că utilizarea grilei notariale aferentă anului intrării în vigoare a legii (2013) genera grave inechități.
Deși timp de ani de zile, modalitatea de evaluare a imobilelor prevăzută de varianta inițială a Legii nr. 165/2013 și care avea în vedere grila notarială din anul 2013, a condus la acordarea unor despăgubiri cu mult sub valoarea de piață a imobilelor imposibil de restituit în natură, de abia începând cu anul 2020, legiuitorul a devenit preocupat de remedierea acestei nereguli.
Astfel, pornind de la acest moment, art. 21 (6) din Legea nr. 165/2013 a suferit mai multe modificări, instituind temporar diverse modalități de evaluare a imobilelor, de la varianta clasică, respectiv cea care avea în vedere valoarea grilei notariale aferentă anului 2013, la cea care avea în vedere grila notarială valabilă la data emiterii deciziei de compensare, până la cea care se raporta la grila notarială aferentă anului anterior emiterii deciziei de compensare.
În acest context, urmare a intervenirii Legii nr. 193/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 681/09.07.2021, varianta actuală a art. 21 (6) din Legea nr. 165/2013 stabilește că procesul de evaluare a imobilelor pentru care se vor acorda despăgubiri se va realiza prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de compensare de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia.
Dacă pentru soluționarea dosarelor de despăgubire în faza administrativă, textul de lege stabilește suficient de clar care sunt criteriile de evaluare la care se va raporta evaluatorul desemnat de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în ceea ce privește soluționarea dosarelor la nivelul instanțelor de judecată, prevederile respective au fost lacunare, lăsând loc de interpretări.
De la data intrării în vigoare a actului normativ menționat, instanțele de judecată investite cu soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor de compensare, în aplicarea prevederilor art. 21 (6) din Legea nr. 165/2013, s-au raportat la grile notariale diferite, respectiv cea aferentă anului anterior soluționării în fond a dosarului, cea aferentă anului anterior soluționării definitive a dosarului sau cea aferentă anului anterior emiterii deciziei de compensare contestate.
Reținând faptul că noile modificări ale Legii nr. 165/2013 au generat apariția unei practici neuniforme în domeniu, prin Decizia nr. 57/03.10.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1162/05.12.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată fiind cu o cerere în vederea dezlegării chestiunii de drept menționate, a statuat că:
"dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020, se interpretează în sensul că evaluarea imobilului urmează a fi realizată prin raportare la grila notarilor publici valabilă în anul anterior emiterii deciziei de compensare de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ce face obiectul contestației judiciare."
Așadar, cele stabilite de către Înalta Curte de Casație și Justiție trasează linii clare instanțelor de judecată investite cu soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor de compensare, stabilind că, la evaluarea imobilelor ce constituie obiectul despăgubirilor, acestea se vor raporta la valorile din grila notarială a anului anterior celui în care a fost emisă decizia contestată.
Această dezlegare de drept are în vedere interpretarea logico-juridică a textului art. 21 (6) din Legea nr. 165/2013, cu modificările ulterioare, alături de raționamentul că intervalul dintre momentul evaluării imobilelor și momentul în care persoanele îndreptățite vor primi despăgubirile efective trebuie să fie cât mai scurt.
Totodată, s-a apreciat și că stabilirea de către instanța de judecată a unui criteriu de evaluare diferit, în contextul în care Legea nr. 165/2013 nu îi acordă un astfel de prerogativ, ar constitui o încălcare a principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Raționamentul juridic care a condus la dezlegarea modalității de interpretare a prevederilor art. 21 (6) din Legea nr.165/2013 cu privire la deciziile de compensare care au fost contestate, determinase deja Înalta Curte de Casație și Justiție să pronunțe și Decizia nr. 9/21.02.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 326/04/04/2022.
Prin decizia respectivă, pronunțată tot de completul dezlegări de drept, instanța supremă constatase că, în cauzele având ca obiect refuzul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a soluționa dosarele de despăgubire, art. 21 (6) din Legea nr. 165/2013, cu modificările ulterioare, se interpretează în sensul că măsurile compensatorii prin puncte trebuie determinate prin raportare la grilele notariale valabile pentru anul precedent pronunţării hotărârii judecătoreşti.
Interpretarea de mai sus este susținută de aprecierea logică că într-o fază litigioasă, care intervine în ipoteza în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor refuză să emită o decizie de compensare în etapa administrativă, instanța de judecată se substituie acesteia din urmă în soluționarea dosarului.
În mod indiscutabil, utilizarea timp de ani de a zile a grilei notariale aferente anului 2013, pentru evaluarea imobilelor imposibil de restituit în natură, a constituit o măsură total inechitabilă, care a condus la stabilirea unor despăgubiri care nu exprimă valoarea reală a bunurilor respective și care, în aproape toate situațiile, sunt mult mai mici decât aceasta.
Astfel, renunțarea la un astfel de criteriu ca reper pentru evaluarea imobilelor imposibil de restituit în natură și utilizarea valorii grilelor notariale aferente anului anterior emiterii deciziei de compensare constituie un reper mult mai realist care creează premisele legale ce permit stabilirea unor despăgubiri de o valoare apropiată de cea a imobilului expropriat.
Totodată, este de dorit și de așteptat și ca dezlegările de drept date de către Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea art. 21 (6) din Legea nr. 165/2013 să confere o celeritate sporită și un grad de predictibilitate ridicat cauzelor având ca obiect contestarea deciziilor de compensare emise de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
