S-a luat în examinare recursul formulat de petenta
G. C., împotriva
sentinţei civile nr.378 din 22 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş in dosarul nr. 4675/109/2012.
La apelul
nominal, facut in sedinţa publica, au raspuns avocat Dumitrescu Andreea pentru
recurenta-petenta, in baza imputernicirii avocaţiale nr.36919/2013 emisa de Baroul
Arges - Cabinet de avocat şi intimatul G.B., lipsind intimata Directia Generala de Asistenţa Sociala
şi Protectia Copilului Arges. Procedura
este legal indeplinita.
Recursul este scutit de plata taxelor
judiciare de timbru.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul
de şedinţă, dupa care;
Aparatorul recurentei-petente solicita
suplimentarea probei cu inscrisuri, pe teza probatorie a situaţiei de fapt constand in aceea
ca recurenta-petenta, in acest moment, are un loc de munca, inscrisuri pe care le depune cu borderou la
dosar, comunicand
cate un exemplar intimatului G.B. şi reprezentantului parchetului. Precizeaza ca
inscrisurile sunt traduse din limba spaniola.
Tot pe teza probatorie a situaţiei de drept
cat şi de fapt, solicita a se dispune ataşarea
dosarului nr.4891/109/2011 al Tribunalului Argeş, dosar initial prin care s-a
dispus instituirea plasamentului celor doi minori intr-un centru din subordinea
D.G.A.S.P.C Argeş.
Intimatul G.B. arata ca se opune ataşarii
dosarului nr. 4891/109/2011
al Tribunalului Argeş şi este de acord cu proba cu inscrisuri.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de
incuviinţare a probei cu inscrisuri solicitata de recurenta-petenta prin aparator, iar cu
privire la cererea de ataşare
a dosarului nr.4891/109/2011 al Tribunalului Argeş, apreciaza ca nu se impune, intrucat exista la dosarul
cauzei copia hotararii pronunţata in acel dosar.
Solicita sa se precizeze daca parţile sunt divorţate,
iar in caz afirmativ, a se pune in vedere parţilor sa depuna sentinţa de divorţ.
Aparatorul recurentei-petente precizeaza ca parţile
sunt divorţate., insa la termenul de astazi nu se afla in posesia sentinţei.
Intimatul G.B. confirma ca s-a pronunţat divortul
iar cu privire la
incredinţarea minorilor nu s-a dispus nimic.
Precizeaza
ca divorţul s-a pronunţat pe data de 5 martie 2012
Curtea incuviinţeaza proba cu inscrisuri solicitată
de recurenta-petenta aparator, inscrisuri
ce au fost depuse la dosar la termenul de astazi.
Cu privire la cererea formulata de aparatorul
recurentei-petente, ataşarea
dosarului nr.4891/109/2011 al Tribunalului Arges, o respinge, considerand ca nu este necesară ataşarea
acestui dosar şi nici depunerea sentinţei de divorţ,. a parţilor.
Părţile arată ca nu mai sunt
alte cereri de formulat in cauza.
Curtea constata recursul in stare
de judecata şi acorda cuvantul asupra lui. Reprezentantul recurentei-petente solicita admiterea recursului asa
cum a fost formulat, casarea in
totalitate a sentinţei recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a
fost formulata.
Solicita a se observa ca sentinta
pronuntata de prima instanta este nelegala şi netemeinica, aceasta
fiind data cu incalcarea prevederilor Legii nr.272/2004 şi a se constata ca imprejurarile ce au determinat
instituirea masurii plasamentului nu mai
subzista.
Prin pronunţarea sentinţei
recurate au fost incalcate prevederile art. 68 din Legea nr.272/2004, aratand ca, la momentul in
care s-a dispus masura plasamentului cu privire la cei doi minori, recurenta-petenta nu a avut
cunoştiinţa despre acest lucru. Dovada o reprezinta faptul ca, in dosarul prin
care s-a instituit masura
plasamentului, judecata s-a facut in lipsa recurentei, aceasta avand domiciliul
in strainatate, fapt susţinut de
inscrisurile administrate cu ocazia judecarii fondului inprezenta cauza.
Mai arata ca au fost incalcate prevederile art.30 şi 33 din
Legea nr. 272/2004,
instanta de fond limitand dreptul recurentei de a-şi creşte, ingriji şi educa copiii, precum şi dreptul minorilor de a fi crescuţi
de mama lor.
Au fost
incalcate şi prevederile art.263 din N.C.P.C, text care garanteaza faptul ca in
cadrul procedurilor privind minorii, autoritaţile investite vor ţine cont de voinţa parinţilor şi a minoiilor.
Arata ca, din probele administrate in cauza,
instanta ar fi trebuit sa constate ca
recurenta-petenta şi-a manifestat afecţiunea faţa de minori, aceasta deţine inchiriat un apartament in Spania cu condiţii bune
de locuit, are un loc de munca, aşa cum
rezulta din inscrisurile depuse la termenul de astazi la dosar şi este ajutata
de mama şi sora ei, care si ele
traiesc şi muncesc in Spania.
Precizeaza ca nu se solicita cheltuieli de
judecata.
Intimatul G.B. solicita
respingerea recursului ca nefondat, aratand ca recurenta-petenta nu a mai vizitat minorii de cand
a plecat din ţara,
in vreme ce el ii viziteaza saptamanal, incercand sa pastreze cat mai mult
legaturile cu
acestia. Intrebat
fiind daca s-ar reveni asupra masurii date, intimatul precizeaza ca nu este de acord ca recurenta sa ii ia pe minori in
Spania.
Reprezentantul parchetului pune
concluzii de respingere a recursului ca nefondat şi de menţinere a sentinţei Tribunalului Argeş
ca legala şi temeinica, aratand ca instanţa care a pronunţat divortul parţilor nu s-a
pronuntat şi pe incredinţarea minorilor,
astfel incat, in situaţia in care s-ar dispune incetarea masurii plasamentului,
recurenta va fi in imposibilitate de a parasi
teritoriul Romaniei impreuna cu cei doi minori, in conditiile in care tatal acestora şi-a exprimat deja opinia
in sensul ca nu va fi de acord.
Avand cuvantul in replica,
aparatorul recurentei-petente precizează că prin sentinţa
pronunţata in dosarul
nr.4891/109/2011, s-a dispus: instituirea plasamentului celor doi
minori intr-un centru din subordinea D.G.A.S.P.C., iar prin sentinţa pronuntată in divorţ, s-a
luat act de dispozitiile pronuntate in dosarul nr.4891/109/2011. In acest moment, drepturile
parinteşti sunt suspendate.
CURTEA
Asupra recursului civil de faţa,
constata ca, prin cererea inregistrata la data de 27.04.2012, pe rolul Tribunalului Argeş, petenta G.C.a
chemat in judecata
pe intimata Directia Generala de Asistenta Sociala şi Protectia Copilului Argeş (DGASPC Argeş),
solicitand: revocarea masurii plasamentului minorilor
G. G. I. şi G. M. A.; reintegrarea celor doi minori in familia petentei;
inlaturarea suspendarii exercitiului drepturilor parinteşti ale petentei cu privire la cei doi copii;
suplinirea acordului numitului G.B.,
tatal minorilor, pentru deplasarea copiilor de pe teritoriul Romaniei pe teritoriul Spaniei.
In motivarea cererii s-a susţinut
ca petenta şi G.B. sunt casatoriti din data de 10.11.2001, iar din casatoria lor au rezultat
minorii G. G. I., nascut la data de 21.01.2005 şi G. M. A. nascuta la 01.10.2006.
Pe parcursul mariajului cu G.B.,
acesta nu a avut un loc de munca stabil, iar dupa naşterea celor doi copii, parinţii au convenit
ca petenta sa plece
la munca in Spania. Hotararea a fost determinata şi de faptul ca sora şi mama petentei erau deja stabilite in
Spania şi o puteau ajuta sa işi gaseasca un loc de munca.
Parinţii au convenit ca, pe durata lipsei
petentei din ţara, G.B. sa se ocupe de creşterea şi ingrijirea celor doi copii, cu banii pe
care petenta urma sa-i trimita in mod
periodic acasa.
Petenta a plecat in Spania la
începutul anului 2011 şi a trimis lunar pachete şi sume de bani substanţiale pentru ingrijirea,
creşterea şi educarea celor 2 minori, cu care a pastrat in permanentă legatura, prin
convorbiri telefonice.
La sfarşitul
anului 2011, tatal minorilor a refuzat sa-i mai dea copiii la telefon, sub diverse pretexte, pe care petenta
le-a crezut.
In urma demersurilor efectuate la inceputul
lunii martie 2012, petenta a aflat ca cei
doi minori nu se mai aflau in domiciliul tatalui lor inca din luna septembrie 2011, pentru ei instituindu-se, prin sentinţa civila
nr.368/02.11.2011 pronunţata de Tribunalul
Argeş, masura plasamentului.
Aceasta cauza a fost soluţionata fara ca
petenta sa fie citata la adresa sa reala, din Spania.
Aceeaşi atitudine lipsita de scrupule a avut-o
soţul sau G.B. şi
in dosarul de divorţ, pentru ca nu a înştiinţat-o despre intenţiile sale şi nu
a comunicat instanţei de judecata adresa din Spania a petentei.
La solicitarea lui G.B., prin
dispoziţiile nr. 3971 şi 3972/29.09.2011, s-a dispus plasamentul in regim de
urgenţă al minorilor, iar ulterior, prin
sentinţa civila nr.368/02.11.2011, Tribunalul Argeş a inlocuit aceasta masura,
cu cea a plasamentului copiilor.
Şi dupa instituirea masurii de plasament G.B. a continuat sa primeasca banii pe
care petenta ii trimitea in ţara pentru copii.
G.B. a fost şi este total dezinteresat de soarta
propriilor sai copii
şi a incercat sa profite de pe urma acestora, folosindu-se de sumele de bani pe
care petenta, cu
buna credinţă, le-a trimis pentru copii.
Suplinirea acordului numitului G.B. pentru
deplasarea minorilor pe teritoriul Spaniei se impune deoarece intre petenta şi
soţul sau există neinţelegeri in acest sens.
In drept, cererea a fost intemeiata pe
disp.art.68, 38 lit.b şi 18 din Legea 272/2004.
La data de 02.05.2012, petenta şi-a completat
cererea de chemare in judecata, in sensul
ca l-a chemat in judecata şi pe G.B., extinzand astfel cadrul procesual subiectiv.
Pentru soluţionarea
prezentei cauze a fost ataşat dosarul nr.4891/109/2011 al Tribunalului Argeş.
Prin sentinţa civila nr. 378 din 22 octombrie
2012, Tribunalul Argeş a respins acţiunea formulata de petenta.
Pentru a
pronunţa aceasta soluţie, instanţa de fond a reţinut urmatoarele:
Minorii G.
G. I., nascut la data de 21.01.2005 în Mun.Piteşti jud.Argeş şi G.M. A., nascuta la 01.10.2006,
sunt fiii petentei G.C.
şi ai intimatului G.B., rezultaţi din casatoria acestora, incheiata la data de 10.02.2001.
Prin
cererea inregistrata sub nr. 20321/15.09.2011, tatal intimat a solicitat C.J.P.C Argeş sa stabileasca
pentru cei doi copii masura plasamentului in regim de urgenţa, pe motiv ca nu se poate
ocupa de creşterea şi ingrijirea acestora, soţia lui fiind plecata din ţară.
Prin dispoziţiile nr.3971 şi 3972/29.09.2011,
directorul C.J.P.C. Arges. a hotarat plasamentul in regim de urgenţa pentru ambii
minori, in cadrul Centrului de Evaluare şi Primire in Regim de Urgenţa Piteşti.
La acea data, prin ancheta intocmita in
dosarul nr.4891/109/2011, s-a constatat ca tatal intimat şi cei doi minori locuiau pe raza com. Rateşti,
jud.Arges, intr-o casa
cu 2 camere şi bucatarie de aproximativ 40 mp, mobilata saracacios, in care condiţiile de igiena şi de trai
erau satisfacatoare. Singurele venituri ale familiei constau in alocatia de stat pentru copii
şi in alocaţia pentru susţinerea familiei.
Tatal intimat a refuzat, la acea data, sa
primeasca ajutor social pe motiv ca este
foarte mic şi nu ii permite sa se ocupe de creşterea şi ingrijirea copiilor, preferand sa se angajeze, iar copii sa fie
instituţionalizaţi.
In raspunsurile la
interogatoriu ce i-a fost administrat la solicitarea petentei, tatal intimat a negat susţinerile petentei, afirmand ca nu a
fost de acord cu plecarea soţiei
sale la munca in Spania, că aceasta ştia de situaţia dramatica in care se aflau
copiii şi că nu i-a propus tatalui
sa fie de acord cu plecarea lor in Spania.
Prin
sentinţa civila nr.368/02.11.2011, pronunţata de Tribunalul Argeş in Dosarul nr.4891/109/2011, a fost
inlocuita masura plasamentului in regim de urgenţa cu masura plasamentului minorilor
intr-un centru din subordinea petentei şi s-au suspendat exerciţiul drepturilor şi indeplinirea
obligaţiilor parinteşti.
Petenta
G.C.nu a avut cunoştiinţa de proces, intrucat a fost citata la domiciliul din tatalui, deşi
locuia in Spania.
In prezent, aşa cum rezulta din
ancheta sociala intocmita in cauza, petenta
locuieşte in Spania, intr-o locuinţa cu chirie, imparţita cu sora sa Isabel. Imobilul consta intr-un singur dormitor, cu
bucatarie - salon şi baie.
Petenta este şomera, in aşteptarea
reangajarii sale in munca la depozitele horto-pomicole (campanii agricole).
Raportat la situaţia de
fapt expusa, tribunalul a reţinut ca imprejurarile care au stat la baza stabilirii
masurilor de protecţie pentru minori nu s-au modificat, intrucat in continuare tatal
intimat este dezinteresat de soarta minorilor, petenta, deşi doreşte sa se
ocupe de creşterea şi educarea copiilor, nu deţine condiţii minime pentru un trai
decent nici pentru propria sa persoana şi cu atât mai puţin pentru persoana copiilor sai, in
condiţiile in care nu are un loc de munca, nu obţine venituri, este şomera, iar cand işi gaseşte un
loc de munca, veniturile sunt extrem de
reduse. In plus, chiar şi in situaţia in care şi-ar gasi un loc de munca,
petenta nu ar putea asigura supravegherea
minorilor şi nu a probat ca mama şi sora sa ar putea-o ajuta sub acest aspect, in condiţiile in care şi
aceste persoane desfaşoara unele activitaţi.
Impotriva sentintei, a formulat
recurs, in termen legal, reclamanta G. C.,
criticand-o pentru nelegalitate şi netemeinicie astfel:
Hotararea a fost data cu incalcarea prevederilor
art.68 alin.(2) şi(3) din Legea nr.272/2004,
potrivit carora, in cazul in care imprejurarile care au stat la baza stabilirii
masurii de protecţie speciala, Direcţia Generala de Asistenţa Sociala şi
Protecţia Copilului este obligata sa
sesizeze de indata Comisia pentru Protecţia Copilului sau, dupa caz, instanţa
judecatoreasca in vederea modificarii, sau dupa caz, a incetarii masurii.
Dreptul de sesizare in acest sens il au şi parinţii.
Distinct de imprejurarea ca la momentul instituirii
plasamentului, recurenta-reclamanta
nu a ştiut de existenţa judecaţii avand domiciliul in strainatate, contrar
celor reţinute la judecata in prima instanţa, condiţiile in care a fost
instituita masura plasamentului nu
subzista.
Arata recurenta ca a plecat la munca in Spania cu acordul
soţului, lasand copii
in grija acestuia, de la inceputul anului 2011. A trimis familiei in mod
repetat bani şi
bunuri destinate creşterii şi ingrijirii copiilor. De la momentul instituirii plasamentului şi pana in martie
2013, cand a aflat de masura, a trimis in continuare bani şi pachete.
In opinia recurentei, sunt greşit apreciate probele
administrate din care rezulta
ca a manifestat afecţiune şi grija sporita faţa de copii dupa ce a aflat de instituirea plasamentului, dar şi
anterior, ca a inchiriat in Spania un apartarnent cu condiţii bune de locuit, ca este
sprijinita moral şi material de mama şi sora, care traiesc in Spania, ca doreşte foarte mult
reintegrarea copiilor in familie. Subliniaza faptul ca minorii au ajuns in centrul de
plasament la iniţiativa tatalui, ca deşi au garantate condiţii decente de trai,
sunt lipsiţi de o viaţa de familie normala pe care acum recurenta-reclamanta le-o poate oferi.
Or, interesul minorilor este acela de a creşte
alaturi de mama, chiar şi in condiţiile in care aceasta este in masura sa le asigure un nivel de trai
modest, dar decent.
In drept, recursul este intemeiat pe dispozipile art.3041
Cod procedura civila. Recursul este fondat.
Atat prin declanşarea procedurii de revocare a masurii
plasamentului in vederea
reintegrarii in familie a copiilor, cat şi prin inscrisurile de la filele 19 şi
urmatoarele din
dosarul de fond, s-a conturat dorinţa reclamantei, mama minorilor G.I. şi M.-A. de a-i reintegra in
familie, dorinţă care continua in fapt grija purtata minorilor prin expedierea repetata
catre familia din Romania
a mai multor sume de
bani. Este vorba despre 100 euro in data de 18.04.2011, 120 euro la 15.05.2011, 300 euro la 12.06.2011, 200 euro la 07.07.2011, 250 euro
la 03.08.2011, 200 euro la 05.09.2011, 200 euro la 05.10.2011, 300 euro la 05.12.2011,
200 euro la 18.01.2012, 200 euro la
17.02.2012. La filele 187-198 sunt şi dovezi ale expedierii către familie de
haine şi alimente.
Sunt sume de bani trimise lunar de catre reclamanta din
munca prestata in
Spania in baza contractului pe durata determinata, expedierile fiind facute
chiar şi ulterior
instituirii plasamentului, ceea ce demonstreaza ca, pe langa faptul neinştiinţarii
sale asupra intenţiei
tatalui copiilor de a-i preda in grija statului, nu a intrerupt, de la plecare, preocuparea faţa de
situaţia financiara a familiei.
Cum tatal a susţinut
ca nu le poate asigura copiilor ingrijire in condiţiile in care se angajeaza in munca,
examinarea opereaza asupra posibilitaţilor oferite de reclamanta in privinţa
ingrijirii şi dezvoltarii acestora.
A rezultat din inscrisurile aflate la dosar ca
recurenta-reclamanta deţine, in calitate de chiriaş, in Spania, un apartament cu un dormitor, baie,
camera de zi şi bucatarie.
Potrivit referatului psiho-socio-educaţional intocmit in
Spania, reclamanta
conteaza pe sprijinul sorei şi mamei sale. Mama reclamantei are locuinţa in apropiere de cea a fiicei. La
data intocmirii referatului, reclamanta era in aşteptarea reangajarii şi nu
avea datorii. Era, de asemenea, inregistrata in sistemul de asigurare sociala a statului in care s-a
stabilit.
Beneficiind de spaţiu, de sprijinul bunicii şi matuşii
celor doi copii pentru situaţia reinceperii activitaţii in campania agricola, mama poate oferi
in prezent condiţii de creştere şi
ingrijire a acestora, astfel ca masura de protecţie a plasamentului la serviciul de tip rezidenţial nu se mai justifică.
De altfel, din 29 noiembrie 2012, recurenta- reclamanta
este din nou angajata in munca in Spania,
incasand venituri salariale de 923,12 euro, respectiv 1117,81 euro de la firma Alpaca Hortofruticola SL, conform fişelor de
lichidare pe lunile decembrie 2012,
ianuarie 2013 de la filele 19 şi 20 din dosarul de recurs.
Caracterul de masura temporara a plasamentului este
aplicarea unei reguli de baza,
constituind totodata scopul procedurii in discuţie, şi anume reintegrarea copilului in familie.
Raspunderea
pentru creşterea şi asigurarea dezvoltarii copiilor revine, conform art.5 alin.(2) din Legea
nr.272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificarile şi
completarile ulterioare, in primul rand parinţilor, care au obligaţia de a-şi exercita
drepturile şi de a-şi indeplini obligaţiile faţă de copii, ţinand seama cu prioritate de interesul
superior al acestora.
Reclamanta işi asuma responsabilitatea creşterii şi
ingrijirii copiilor, a dovedit ca le poate oferi condiţii decente in acest sens, prin urmare
este interesul celor doi
minori de 6 şi 7 ani sa reia viaţa de familie alaturi de mama, cu atat mai
mult, cu cat,
masura plasamentului nu a fost de lunga durata.
Intrucat sunt indeplinite in cauza condiţiile incetarii
masurii de protecţie speciala,
aşa cum prevede art.68 alin.(2) din lege, in temeiul art.304 pct.9 şi art.3041
Cod procedura civila, coroborate cu art.312 Cod procedura civila, va fi
admis recursul şi va
fi modificata sentinţa in sensul admiterii acţiunii, incetarii masurii
plasamentului minorilor stabilita prin
sentinţa civila nr.368/2.11.2011 şi reintegrarii acestora in familia recurentei, cu consecinţa inlaturarii
suspendarii exercipului drepturilor parinteşti
şi suplinirii acordului intimatului G.B. pentru ca minorii sa se poata deplasa impreuna cu reclamanta pe teritoriul
Spaniei. Aceasta din urma masura este necesara pentru ca minorii sa se poata
bucura de ocrotirea mamei deoarece tatal, deşi nu le poate asigura ingrijirea, nu este de acord cu deplasarea
copiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
CU MAJORITATE
Admite recursul formulat de recurenta reclamanta
G. C. impotriva
sentinţei civile nr.378 din 22 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Arges, în dosarul nr.4675/109/2012, intimati
fiind G.B. şi
DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA
SOCIALA ŞI PROTECTIA COPILULUI ARGEŞ.
Modifica
sentinţa in sensul ca admite actiunea, inceteaza masura plasamentului minorilor G. M.A. nascuta la 01.10.2006
şi G. G.-I. nascut la 12.05.2005, stabilita
prin sentinţa civila nr.
368/2.11.2011, ii reintegreaza pe minori in familia recurentei, inlatura
suspendarea exercitiului drepturilor parinteşti şi suplineşte acordul
intimatului G.B. pentru ca minorii sa se poata deplasa impreuna cu reclamanta
pe teritoriul Spaniei.
Irevocabila.
Pronunţata in şedinţa publica astazi, 12 martie
2013, la Curtea de Apel Piteşti - Secţia I Civila.
Preşedinte,
Judecator,
Nicoleta
Simona Paştin
Laura loniţă
Grefier, Manuela Scurtu
OPINIE
SEPARATA Exprimata de noi, Judecator Corina
Pincu-Ifrim, in sensul respingerii recursului ca nefondat