luni, 22 ianuarie 2018

Insolvența persoanelor fizice - de interes pentru debitori

Începând cu data de 1 ianuarie 2018 a intrat în vigoare Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice. 
Alături de Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, de O.U.G. nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, actul normativ sus-menționat introduce noi instrumente la îndemâna persoanelor aflate în dificultate financiară, în scopul redresării situației cu care se confruntă. 
Pe scurt, pentru a beneficia de procedura prevăzută de Legea nr. 151/2015 trebuie să îndepliniți următoarele condiții:
- să fiți o persoană fizică ce are domiciliul, reședința sau reședința obișnuită de cel puțin 6 luni anterior depunerii cererii în România;
- să vă aflați în stare de insolvență, în sensul art. 3 pct. 12 din lege (acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor pe măsură ce acestea devin scadente și care este prezumată atunci când a trecut un termen de 90 de zile de la data scadenței), fără a exista probabilitatea rezonabilă de a vă redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni;
- cuantumul total al obligațiilor scadente să fie cel puțin egal cu valoarea-prag, respectiv 15 salarii minime pe economie.
Conform Legii nr. 151/2016 nu puteți formula o cerere de insolvență în situația în care ați mai fost subiectul unei astfel de proceduri în ultimii 5 ani și aceasta a fost închisă din motive ce vă sunt imputabile, dacă ați fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, a unei infracțiuni de fals sau a unei infracțiuni intenționate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, dacă ați fost concediat în ultimii 2 ani din motive ce vă sunt imputabile, dacă, deși apt de muncă și fără un loc de muncă ori alte surse de venit, nu ați depus diligența rezonabilă necesară pentru a vă găsi un loc de muncă sau ați refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus ori o altă activitate aducătoare de venit; dacă ați acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluptuare în timp ce cunoșteați sau ar fi trebuit să cunoașteți că sunteți în stare de insolvență, dacă ați determinat sau ați înlesnit ajungerea în stare de insolvență, cu intenție sau din culpă gravă, dacă la data formulării cererii de deschidere a procedurii de insolvență, era deja deschisă pe numele dumneavoastră o astfel de procedură.
Procedura insolvenței este de 3 feluri, și anume:
- procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, o procedură administrativă, declanșată prin formularea unei cereri către Comisia de Insolvență și care are ca efect suspendarea oricărei forme de executare silită împotriva debitorului, întocmirea de către debitor împreună cu administratorul procedurii a unui plan de rambursare a datoriilor, finalitatea acestei proceduri reprezentând-o executarea planului și închiderea procedurii cu ștergerea datoriilor reziduale;
- procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active, declanșată prin formularea cererii către instanța competentă, în ipoteza în care situația financiară a debitorului este compromisă, în situația în care cererea de deschidere a procedurii insolvenței pe bază de plan a fost respinsă, în cazul neaprobării sau neconfirmării a niciunui plan de rambursare, dacă planul de rambursare nu poate fi dus la îndeplinire din motive neimputabile debitorului, la cererea creditorilor; consecința deschiderii procedurii este reprezentată de suspendarea de drept a oricărei forme de executare silită cu excepția celor îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți, scopul acesteia constituindu-l rămânerea definitivă a raportului final, întocmit după valorificarea bunurilor și distribuirea sumelor. 
- procedura simplificată de insolvență, declanșată prin formularea unei cereri către comisia de insolvență, în ipoteza în care debitorul cu domiciliul sau reședința obișnuită de cel puțin 6 luni anterior depunerii cererii în România se află în stare de insolvență neexistând probabilitatea rezonabilă de a-și reveni într-o perioadă de maxim 12 luni, deține un cuantum total al obligațiilor  de cel mult 10 salarii minime pe economie, nu are bunuri sau venituri urmăribile și are peste vârsta standard de pensionare sau și-a pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă; efectul principal al acestei proceduri îl constituie suspendarea tuturor măsurilor de executare silită, cu excepția celor îndreptate împotriva  codebitorilor și/sau terților garanți, finalitatea acestei proceduri fiind reprezentată de eliberarea debitorului de datorii.
Intrarea în vigoare a Legii nr. 151/2015 a fost amânată de mai multe ori, întrucât în variantele sale inițiale, aceasta comporta diverse deficiențe funcționale pe de o parte iar autoritățile statului nu dispuneau de logistica necesară în vederea implementării măsurilor prevăzute.
Textul actului normativ poate fi consultat integral accesând linkul următor:
http://legislatie.just.ro/Public/FormaPrintabila/00000G3RN939JGGG5PU1MXYVSGHBTCZS