marți, 31 mai 2011

Art.74 ind.1 din Codul de procedură penală - excepţie de neconstituţionalitate admisă!!

Mai multe informaţii găsiţi la următorul link:
http://www.juridice.ro/149241/conditiile-reducerii-pedepsei-in-cazul-unor-infractiuni-economice-exceptie-de-neconstitutionalitate-admisa.html

duminică, 29 mai 2011

Actiune pauliană.Lipsa complicităţii terţului. Aspectul că dobânditoarea este ruda pârâtei nu este de natură să înlăture buna credinţă a acesteia.

Dosar nr. 9821/280/2010
ROMANIA
JUDECATORIA PITESTI SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 2515 Sedinta publica de la 15 Martie 2011
Completul compus din:
PRESEDINTE Elena Fodor
Grefier lonela Circiumaru
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C.S. si pe parat B.N., parat B.F.N., parat L.I, avand ca obiect actiune pauliana.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza instantei ca dezbaterile in fond asupra cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 08.03.2011, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, ce face parte integranta din prezenta sentinta.
INSTANTA
Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Pitesti la data de 25.05.2010, sub nr. 98218/280/2010, reclamantul C.S. a chemat in judecata pe paratii B.N., B.F.N. si L.I., solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa dispuna anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.239/15.02.2010 la BNP Gojgarea Gheorghita, restituirea sumei de 5200 euro respectiv, a contravalorii in lei la data platii, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca a imprumutat pe paratul B.N. cu suma de 5200 euro conform contractului de imprumut nr. 4717/2008 autentificat la BNP Alecsoiu Constantin. Paratul avea obligatia sa restituie imprumutul la data de 18.02.2009 si totodata s-a obligat sa garanteze imprumutul cu toate bunurile mobile si imobile, respectiv sa nu instraineze sau sa grefeze de sarcini bunurile pana la rambursarea imprumutului.
A precizat reclamantul ca intrucat paratul nu si-a indeplinit obligatia, a declansat executarea silita, formandu-se dosarul de executare nr. 33/2010 .
Reclamantul a aratat ca paratul i-a restituit suma de 600 euro la 18.02.2009; la 16.03.2010 Primaria Priboieni a comunicat executorului judecatoresc faptul ca paratul nu mai detine bunuri mobile si imobile intrucat in timpul executarii a instrainat imobilele casa si teren situate in Priboieni, creandu-si o stare de insolvabilitate astfel incat nu mai are posibilitatea sa il execute silit in vederea realizarii creantei.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 975 C.pr.civ.
In sedinta publica din 19.10.2010, reclamantul a renuntat la judecata capatului doi de cerere avand ca obiect restituirea sumei de 5200 euro.
Parata L.I. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca nu a cunoscut situatia invocata de reclamant, a achitat pretul imobilului cumparat.
Paratul B.N. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca nu este insolvabil, prin probatoriul administrat nu rezulta frauda debitorului sau complicitatea paratei L., nu este de rea-credinta, a instrainat imobilul imediat dupa incheierea contractului de imprumut iar nu mai tarziu, in timpul executarii.
In cauza s-au administrat probele cu interogatoriu, inscrisuri si testimoniale in cadrul careia s-a audiat martorul N. I..
Din probatoriul administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Reclamantul a incheiat cu paratul B.N. contractul nr. 4717/18.12.2008 autentificat la BNP Alecsoiu Constantin prin care i-a imprumutat suma de 5200 euro.
Prin contract paratul s-a obligat sa restituie imprumutul pana la data de 18.02.2009.
Motivat de faptul ca paratul nu si-a executat obligatia de plata la scadenta, reclamantul a declansat executarea silita.
S-a format dosarul de executare nr. 33/2010 al B.E.J. Varga loan.
Prin somatia emisa la 09.03.2010, executorul judecatoresc a pus in vedere paratului B. sa-si execute obligatia de plata urmand ca in situatia contrara sa treaca la executarea silita.
S-au cerut relatii de la Primaria Priboieni cu privire la bunurile detinute de paratul B.
Conform adresei nr.1022/2010, emisa de Primaria Priboieni paratul nu detine bunuri mobile sau imobile pe raza comunei.
Anterior declansarii executarii silite la data de 15.02.2010, reclamantul impreuna cu sotia sa, B. F. au vandut un imobil format din casa si teren paratei L. I. prin contractul autentificat sub nr. 239/15.02.2010 la BNP Gojgarea Gheorghita.
In urma incheierii contractului, in patrimoniul paratului nu au mai ramas bunuri mobile sau imobile conform recunoasterii sale si relatiilor comunicate de Primarie.
La data de 15.01.2011, paratul B. a incheiat contract individual de munca, angajandu-se la S.C. Steliadis Construct 2007 S.R.L., realizand un venit lunar de 800 lei.
Din depozitia martorului N., rezulta faptul ca parata B. F. a avut cunostinta de obligatia sotului sau, paratul B., constand in restituirea sumei imprumutate catre reclamant.
Martorul a invederat faptul ca nu o cunoaste pe parata L., nu a discutat niciodata cu acea persoana si nu a asistat niciodata la vreo discutie la care sa fi fost implicata aceasta .
Situatia de fapt expusa se probeaza cu inscrisurile depuse la dosar coroborate cu raspunsurile la interogatoriu si declaratia martorului.
Conform dispozitiilor art. 975 C.civ. creditorii pot, in numele lor personal, sa atace actele viclene, facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor.
In vederea intentarii actiunii revocatorii este necesara indeplinirea mai multor conditii:
-actul atacat sa fi creat creditorului un prejudiciu, frauda debitorului;
-creditorul sa aiba o creanta certa, lichida, exigibila anterioara actului
atacat;
-complicitatea la frauda tertului cu care debitorul a incheiat actul atacat.
Prin instrainarea imobilului este evident faptul ca paratul debitor si-a micsorat activul patrimonial, cauzandu-se astfel un prejudiciu reclamantului.
Este evident faptul ca in prezent paratul debitor realizeaza venituri din munca, insa proportional cu suma ce trebuie restituita reclamantului, acestea sunt insuficiente.
Din acest punct de vedere se poate aprecia ca este indeplinita prima conditie.
In acelasi timp, instanta retine ca paratul debitor si-a dat seama ca prin incheierea contractului si-a marit starea de insolvabilitate.
Creanta invocata de reclamant este certa, lichida si a devenit exigibila anterior incheierii contractului de vanzare-cumparare.
O a patra conditie ce trebuie indeplinita o constituie complicitatea la frauda a tertului cu care debitorul a incheiat actul atacat.
Din raspunsurile paratei L. la interogatoriu, rezulta ca aceasta nu a avut cunostinta de obligatia paratului vanzator rezultata din contractul de imprumut, insa si-a data seama ca aveau nevoie de bani paratii vanzatori.
Din nicio proba administrata nu rezulta ca parata L. a cunoscut faptul ca prin actul incheiat debitorul si-a creat sau si-a marit starea de insolvabilitate, respectiv faptul ca paratii vanzatori nu mai aveau in patrimoniu alte bunuri mobile sau imobile, sau faptul ca a cunoscut intentia paratului debitor de a frauda interesele reclamantului prin incheierea contractului.
Aspectul ca dobanditoarea este bunica paratei vanzatoare nu este de natura sa inlature buna-credinta a acesteia prevazuta de art. 1899 al. 2 C.civ.
In acelasi timp, nu se poate aprecia faptul ca intre parti a intervenit un pact neserios cu privire la vanzare, neexistand nicio proba care sa conduca la aceasta concluzie.
Avand in vedere aceste aspecte, instanta retine ca in cauza nu s-a facut dovada complicitatii tertului la frauda, nefiind indeplinite astfel toate conditiile prevazute de art. 975 C.civ.
Pentru considerentele expuse, in baza dispozitiilor art. 975 C.civ., instanta va respinge cererea pe care o apreciaza neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge actiunea restransa formulata de reclamantul C. S, domiciliat in --------------, in contradictoriu cu paratii B. N. si B.F.N., ambii domiciliati in ----------------------------------si L.I., domiciliata in --------------------.
Obliga pe reclamant sa plateasca suma de 300 lei, reprezentand onorariu avocat din oficiu in favoarea statului.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de la 15 Martie 2011.

Presedinte, Elena Fodor
Grefier, Ionela Carciumaru

vineri, 20 mai 2011

Articolul 320 ind.1 Cod Porcedură Penală, un fel de cui al lui Pepelea...

Raportându-ne la modificările aduse de Legea nr. 202/2010, prin completarea Codului de Porcedură Penală cu Art. 320 ind 1, reţinem că posibilitatea simplificării judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei şi reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege cu o treime, a fost primită cu mult interes, încă din primele zile de ''viaţă'' ale actului normativ sus amintit.
Însă cum în România o minune nu ţine nici măcar trei zile, o dată ce textul de lege sus amintit începe să fie invocat în faţa instanţei de judecată, încep să apară primele ''poticneli''.
Aşadar, pentru a se putea face aplicarea dispoziţiilor Art. 320 ind 1 C.p.p., trebuie îndeplinite două condiţii cumulate:
- inculpatul să recunoască în totalitate fapta astfel cum aceasta este reţinută prin rechizitioriu, până la începerea cercetării judecătoreşti;
-inculpatul să solicite ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a se mai adminstra alte dovezi, cu excepţia probelor în circumstanţiere.
Când aceste două cerinţe sunt îndeplinite, instanţa de judecată va dispune reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru fapta pentru care inculpatul este cercetat, cu o treime.
Când inculpatul nu recunoaşte fapta pentru care este cercetat, când o recunoaşte doar parţial sau când solicită noi dovezi, se va urma procedura de judecată normală.
O situaţie aparte este aceea a persoanelor condamnate definitiv înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, care la vremea când au fost cercetate au recunoscut în totalitate fapta până la începerea cercetării judecătoreşti, şi care au parcurs procedura de judecată normală (pentru că alta nu exista!), nebeneficiind de reducerea prevăzută de Art.320 ind 1 C.p.p., întrucât acest text de lege nu intrase încă în vigoare.
Cum era de aşteptat, majoritatea condamnaţilor aflaţi în această situaţie au sesizat instanţele competente cu contestaţii la executare întemeiate pe Art. 461 al. 1 lit. d) C.p.p., solicitând aplicarea Art. 15 C.p.şi reducerea pedepsei, considerând noile modificări procedurale o lege penală mai favorabilă.
O dată sesizate cu astfel de cereri, interpretând stricto sensu textul de lege prevăzut de Art. 320 ind 1 C.p.p., instanţele de judecată le resping în bloc, pe considerentul că nu sunt îndeplinite condţiile legale de admisibilitate.
Se aplică raţionamentul că dispoziţiile Art. 320 ind 1 C.p.p. nu pot fi considerate o lege penală mai favorabilă, atât timp cât acestea sunt doar nişte norme de procedură penală şi nu de drept penal în sine. Dacă această abordare este constituţională sau nu, rămâne de văzut.
Un singur fapt este evident şi anume că în situaţia în care acest regim sancţionator mai relaxat se aplică ''după ureche'', se creează discriminări vădite între diverşii subiecţi de drept, între cei condamnaţi înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi cei condamnaţi ulterior.