Pentru că recenta Lege privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (Legea nr.202/2010) începe să fie aplicată la nivelul instanţelor de judecată, producându-şi primele efecte juridice, m-am gândit să vă supun atenţiei modificările aduse de acest act normativ asupra O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (cunoscută de către cei mai mulţi dintre dumneavoastră drept Codul rutier).
Cum plângerile împotriva proceselor verbale de contravenţie întocmite în baza O.U.G. nr. 195/2002 sunt poate cele mai numeroase cauze cu care sunt investite judecătoriile, am considerat necesar să mă opresc asupra noutăţilor aduse de Legea nr. 202/2010 în materie.
Conform Art. X din Legea privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (text de lege modificator al Art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002) hotărârile prin care judecătoriile soluţionează plângerile contravenţionale sunt definitive şi irevocabile.
Aşadar, dacă până la intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 hotărârile pronunţate de judecătorii în cauze având ca obiect plângeri contravenţionale puteau fi atacate cu recurs, în lumina noilor reglementări, sentinţele pronunţate de judecătorii în materia contravenţiilor rutiere rămân definitive şi irevocabile, împotriva acestora nemaiputând fi exercitată nicio cale de atac.
Luând în considerare faptul că recursul exercitat împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie contravenţională constituia un mijloc de control şi uneori, chiar de rectificare a numeroaselor neregularităţi şi erori intervenite atât cu ocazia întocmirii procesului verbal de contravenţie de către agentul constatator cât şi cu ocazia judecării plângerii în primă instanţă, demersul luat de legiuitor este dezaprobat de mulţi specialişti in drept.
De altfel, prin eliminarea recursului din materia contravenţiilor rutiere se creează premise ce pot determina încălcarea anumitor prevederi din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi, mai precis, a Art. 6 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) şi a Art. 13 din Convenţie (dreptul la un recurs efectiv).
Pe de altă parte, privite prin prisma jurisprudenţei şi a viziunii Curţii Europene a Drepturilor Omului care asimilează domeniul contravenţionalului sferei de drept penal, s-ar putea conchide că modificările aduse Art.118 din O.U.G. 195/2002 contravin chiar şi Protocolului nr. 7 la Convenţie, datorită nerespectării dreptului la două grade de jurisdicţie.
Pe de altă parte, privite prin prisma jurisprudenţei şi a viziunii Curţii Europene a Drepturilor Omului care asimilează domeniul contravenţionalului sferei de drept penal, s-ar putea conchide că modificările aduse Art.118 din O.U.G. 195/2002 contravin chiar şi Protocolului nr. 7 la Convenţie, datorită nerespectării dreptului la două grade de jurisdicţie.