vineri, 21 ianuarie 2022

Periplul cererilor de punere sub interdicție


Reținând reglementarea lacunară și desuetă a instituției punerii sub interdicție judecătorească oferită de Noul Cod Civil, constatarea neconstituționalității prevederilor art. 164 al.(1) din actul normativ menționat - prin Decizia Curții Constituționale nr. 601/2020 - a reprezentat o măsură anticipată de mulți specialiști.
Decizia sus citată a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 88 din 27 ianuarie 2021, moment de la care, conform art. 147 din Constituție, Parlamentul sau Guvernul aveau obligația ca în termen de 45 de zile să pună în acord textul declarat neconstituțional cu prevederile constituționale, ulterior acesta încetându-și aplicabilitatea.
În forma sa declarată neconstituțională, art. 164 al.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil statua:
"(1) Persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale, va fi pusă sub interdicție judecătorească."
Constatarea neconstituționalității textului de lege menționat a fost justificată de instanța de control constituțional prin faptul că procedura astfel reglementată "nu este însoțită de suficiente garanții care să asigure respectarea drepturilor și a libertăţilor fundamentale ale omului", putând "exista diferite grade de incapacitate" și reținându-se că "Orice măsură de ocrotire trebuie să fie proporțională cu gradul de capacitate, să fie adaptată la viața persoanei, să se aplice pentru cea mai scurtă perioadă de timp, să fie revizuită periodic și să țină cont de voința și preferințele persoanelor cu dizabilități."
În plus, s-a observat și că la "reglementarea unei măsuri de ocrotire, legiuitorul trebuie să țină cont de faptul că pot exista diferite grade de incapacitate, iar deficiența mintală poate varia în timp." și că "o incapacitate nu trebuie să conducă la pierderea exercițiului tuturor drepturilor civile, ci trebuie analizată în fiecare caz în parte".
În mare, ceea ce a condus la sancționarea instituției punerii sub interdicție reglementată de art. 164 al.(1) C.C. a fost caracterul mult prea intruziv al acesteia asupra drepturilor și libertăților persoanei ce urmează a fi ocrotită, fapt ce încalcă art.1 alin.(3), art.16 alin.(1) și art.50 din Constituție, respectiv art.12 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități.
Urmare a publicării Deciziei C.C.R. nr.601/2020 în Monitorul Oficial al României, la data de 27 ianuarie 2021, și în contextul în care nu s-a procedat la punerea în acord a textului de lege declarat neconstituțional cu prevederile Constituției, timp de 45 de zile aplicarea acestuia a fost suspendată, ulterior, încetând să mai producă efecte.
În contextul expus și urmând liniile călăuzitoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, majoritatea instanțelor de judecată investite cu soluționarea cererilor de punere sub interdicție pendinte la data publicării deciziei C.C.R. au procedat la respingerea acestora ca inadmisibile, motivat de lipsa unui temei de drept.
Din punctul nostru de vedere astfel de soluții sunt cel puțin discutabile, atât timp cât Curtea Constituțională nu a sancționat și prevederile art. 104- 106 C.Civil, care reglementează instituția ocrotirii persoanei fizice și care rămân aplicabile, nemaivorbind de dispozițiile art.936 și urm.C.P.C. care vizează aceeași noțiune și care, de asemenea, sunt în vigoare.
Acestea fiind zise, opinăm că soluțiile instanțelor de judecată în sensul respingerii unor astfel de acțiuni ca lipsite de temei de de drept sunt eronate, atât timp cât temeiul de drept se regăsește în conținutul reglementărilor anterior menționate și care produc efecte juridice.
Mai mult decât atât, respingerea cererilor de chemare în judecată având ca obiect punerea sub interdicție cu motivarea lipsei temeiului în drept constituie o reală denegare de dreptate, ceea ce eludează flagrant prevederile art. 5 C.P.C.
“(2) Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.
(3) În cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității.”
Pentru aceste considerente, în aplicarea Deciziei C.C.R. nr. 601/2020 și dând eficiență corespunzătoare celorlalte dispoziții legale, constatăm că instanțele de judecată pot admite cererile în materia ocrotirii persoanei fizice cu care au fost investite, adoptând măsuri adaptate fiecărui individ, temporare și revizuibile.
Ținând cont de importanța instituției punerii sub interdicție, de cele dispuse de Curtea Constituțională dar și de faptul că, într-adevăr, o reformare a acesteia era absolut necesară, în acest moment a fost adoptat de Guvern, fiind trimis spre dezbatere Parlamentului, proiectul de Lege privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale.
Propunerea legislativă presupune o reconfigurare a măsurilor de ocrotire a persoanelor fizice, fundamentată în principal pe o aplicare graduală a acestora, în funcție de nivelul de dizabilitate al persoanei, de necesitățile acesteia, etc.
Astfel, textul de lege instituie mai multe tipuri de proceduri, respectiv:
- asistența pentru încheierea actelor juridice, aplicabilă majorului care, din cauza unei dizabilități intelectuale sau psihosociale, are nevoie de sprijin pentru a se îngriji de persoana sa, a-şi administra patrimoniul și, în general, pentru a-şi exercita drepturile și libertățile civile și care nu aduce atingere capacității de exercițiu a acestuia și nici nu presupune înheierea de acte în numele său:
- consilierea judiciară aplicabilă dacă deteriorarea facultăților mintale ale unei persoane este parțială, fiind necesar să fie asistată sau consiliată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei, pentru o perioadă ce nu poate depăși 3 ani;
- tutela specială, aplicabilă dacă deteriorarea facultăților mintale ale unei persoane este totală, fiind necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei, pentru o perioadă care nu poate depăși 5 ani, putând fi prelungită pentru cel mult 10 ani.
Conform de proiectului de lege menționat, persoana căreia i s-a aplicat măsura tutelei speciale sau a consilierii judiciare nu va fi supusă unei lipsiri totale a capacității de exercițiu, ci, în funcție de cele dispuse de instanța de tutelă, aceasta va putea încheia personal anumite tranzacții, anumite acte juridice și își va putea exercita personal anumite drepturi cu caracter patrimonial sau nepatrimonial.
De asemenea, în premieră este recunoscut dreptul persoanelor supuse măsurilor de ocrotire de a încheia o căsătorie, vechea reglementare recunoscând în mod expres doar dreptul acestora de a divorța prin intermediul tutorelui, în fața instanței de judecată.
Anticipând și că declararea neconstituțională a art. 164 al.(1) din Codul Civil va produce o adevărată degringoladă legislativă, cu consecințe deosebit de nefaste asupra unei categorii de persoane care deja se află într-o situație defavorizată, autorul proiectului de lege a avut în vedere și dosarele aflate pendinte la data intrării în vigoare a actului normativ.
Referitor la acest aspect, art. 22 al textului de lege stabilește:
"(1) Judecarea cererilor având ca obiect punerea sub interdicție judecătorească aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei legi se reia, indiferent de stadiul procesual în care acestea se află, în condițiile și cu procedura stabilite de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum acestea au fost modificate și completate prin prezenta lege.
(2) În cazul cererilor prevăzute la alin. (1) aflate în apel, hotărârile prin care acestea au fost soluționate în primă instanță se consideră desființate de plin drept, iar dosarele se transmit de îndată, din oficiu, pe cale administrativă, primei instanțe competente."
Așadar, litigiile persoanelor care au formulat cereri de punere sub interdicție, aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a actului normativ, inclusiv cele care au fost soluționate în fond și care sunt în faza apelului, vor fi rejudecate conform noilor reglementări.
Este evident că printr-o astfel de dispoziție s-a urmărit cu precădere remedierea situației persoanelor lipsite de protecție datorită faptului că cererile de punere sub interdicție formulate pe vechea reglementare au fost respinse ca lipsite de temei juridic, singura condiție pentru rejudecarea cauzei fiind ca apelul împotriva sentinței de respingere să fie în curs de soluționare la data intervenirii actului normativ.
În cazul persoanelor pentru care s-a respins procedura definitiv la data intervenirii legii, va fi necesară formularea unei noi cereri de chemare în judecată.
Reținând că de la data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei C.C.R. nr.601/2020 și până în prezent a trecut aproape un an de zile, interval în care persoanele lipsite de ocrotire au fost private de o legislație coerentă care să le ofere protecția necesară, sperăm că propunerea legislativă analizată va intra cât mai curând în vigoare.