În aceste zile speciale, vă urăm Crăciun Fericit, cu sănătate, bucurii și realizări!!! La multi ani!!

Noutăți privind reprezentarea și asistarea minorilor la încheierea actelor juridice de dispoziție

Ultimii 2 ani au adus schimbări deosebit de importante în materia protecției persoanelor lipsite total sau parțial de capacitate de exercițiu, schimbări care au dus la adoptarea Legii nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale, prin care au fost modificate Codul Civil, Codul de Procedură Civilă și Legea nr. 71/2011.

Despre instituția tutelei speciale și respectiv a consilierii judiciare, legiferate ca urmare a intervenirii Deciziei C.C.R. nr. 601/2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.164 (1) C.C, atât justițiabilii cât și instanțele de judecată și-au format deja o imagine suficient de clară cu privire la efectele acesteia.

Însă trecând peste procedurile mai sus menționate, ocrotirea persoanei lipsită total sau parțial de capacitate de excercițiu nu vizează doar măsura tutelei speciale sau a consilierii judiciare, un interes sporit fiind reprezentat și de modalitățile prin care, minorul, lipsit total sau parțial de capacitate de exercițiu datorită vârstei, poate încheia diverse acte de dispoziție.

Dispozițiile art. 143, respectiv art. 146 N.C.C. stabilesc fără nicio posibilitate de tăgadă că tutorele are îndatorirea de a-l reprezenta pe minor în actele juridice, dar numai până când acesta împlinește vârsta de 14 ani și că minorul care a împlinit vârsta de 14 ani încheie actele juridice cu încuviințarea scrisă a tutorelui sau, după caz, a curatorului.

Pentru ambele categorii de minori, în anumite cazuri prevăzute de lege, precum în cazul actelor de înstrăinare, împărțeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, de renunțare la drepturile patrimoniale ale acestuia sau orice alte acte ce depășesc dreptul de administrare este necesară și autorizarea instanței de judecată.

Uneori, în practică există și situații în care între tutorele care îl reprezintă pe minor la încheierea actului și minorul însuși, apare un conflict de interese, într-o atare ipoteză, minorul fiind reprezentat de un curator special.

Referitor la acest aspect, Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod Civil, prin art. 229 (3), a stabilit că exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile minorului revin Autorităţii Tutelare.

Prin prisma acestei reglementări, în situația în care notarii publici erau sesizați în vederea încheierii unor acte de dispoziție și în ipoteza în care era identificat un posibil conflict de interese între minor și reprezentanții săi, aceștia solicitau Autorității Tutelare de pe raza domiciliului minorului, emiterea unei dispoziții prin care se numea un curator special care să îl reprezinte sau să îl asiste.

Această procedură a continuat să subziste de la data intrării în vigoare a Noului Cod Civil până în prezent, când urmare a intervenirii Deciziei C.C.R. nr. 796/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 1299 din 28 decembrie 2020, au apărut situații în care, solicitările în sensul celor de mai sus nu mai primesc răspuns favorabil, părțile fiind îndrumate de către Autoritatea Tutelară să se adreseze instanțelor de judecată, în vederea numirii unui curator special care să îl reprezinte/asiste pe minor.

Această situație se explică prin faptul că decizia menționată a constatat ca neconstituțional textul regăsit la art. 229 (3) din Legea nr. 71/2011, text legal care, după cum am arătat mai sus, până la înființarea instanțelor de tutelă, delega în sarcina Autorității Tutelare, atribuții precum numirea unui curator special care să reprezinte interesele minorului.

Pronunțând Decizia nr. 796/2020, instanța de contencios constituțional a concluzionat că delegarea unor astfel de atribuții către autoritatea tutelară până la înființarea instanțelor de tutelă “nu concordă cu scopul noii reglementări în materia ocrotirii persoanei fizice, instituită prin Codul civil din 2009, care a stabilit în sarcina unei instanțe specializate îndeplinirea unor importante atribuții în materia ocrotirii persoanei fizice, precum și luarea unor decizii sau soluționarea unor probleme legate de viața persoanei fizice.”

În plus, s-a observat și că “lipsa de intervenție a legiuitorului, în sensul reglementării, prin legea privind organizarea judiciară, a organizării și funcționării instanței de tutelă, este de natură să contravină dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii, precum și dispozițiilor art. 124 din Legea fundamentală privind înfăptuirea justiției, dat fiind faptul că nu asigură o bună administrare a justiției, prin lipsa de corelare cu normele de drept substanțial instituite în Codul civil, care reglementează ocrotirea persoanei fizice, permanentizând o situație tranzitorie, respectiv îndeplinirea de către o autoritate administrativă a unor atribuții atribuite prin lege unei instanțe judecătorești.”

În situația refuzului Autorității Tutelare de a numi un curator care să îl reprezinte/asiste pe minor la încheierea unor acte de dispoziție, tutorele sau reprezentantul legal al acestuia va solicita instanței de judecată numirea unui curator special în acest sens, conform prevederilor art. 150 (1) C.C., text legal care statuează:

"(1) Ori de câte ori între tutore și minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanța de tutelă va numi un curator special."

Urmare a pronunțării încheierii prin care instanța va numi curatorul special, acesta îl va reprezenta/asista pe minor în fața notarului public la încheierea actului de dispoziție, conform mandatului acordat de cea dintâi.

Până în prezent, instanțele de judecată își cristalizaseră o practică uzuală prin care numeau curator în conformitate cu prevederile art. 178 C.C., respectiv în situația în care din cauza batrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, o persoană, deși capabilă, nu poate, personal, să își administreze bunurile sau să își apere interesele și, din motive temeinice, nu iși poate numi un reprezentant sau un administrator sau, deși capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare sau, dacă o persoană, lipsind vreme indelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general sau a dispărut fără a exista informații despre ea si nu a lăsat un mandatar sau un administrator general.

Ca și în cazul numirii de către Autoritatea Tutelară a curatorului special pentru minorul pe numele căruia se vor încheia acte de dispoziție, în situațiile de mai sus, se procedează la atribuirea acestei calități unei persoane apropiate celui ce are nevoie de ocrotire, respectiv rudă, afin, prieten, etc.

Reținem însă că instituția curatelei reglementată de art. 178 C.C. și care urmărește ocrotirea majorului în condițiile mai sus menționate nu se confundă cu instituția curatorului special care poate să îl reprezinte/asiste pe minor, conform art. 150 C.C.

Or dacă, prin prisma legislației în vigoare, minorul poate beneficia de reprezentare/asistență sub forma curatelei speciale, rezultă că devin incidente prevederile art. 58 C.C., text legal care reglementează instituția menționată și în conformitate cu care, curatorul special este numit de instanța de judecată dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou.

Acestea fiind zise, conchidem că, dacă până la intervenirea Deciziei C.C.R. nr. 796/2020, Autoritatea Tutelară numea în beneficiul minorului drept curator special pentru încheierea actului de dispoziție o persoană din familia acestuia sau apropiată acestuia, în urma modificărilor generate de actul menționat, curatorul special numit de către instanța de judecată pentru minor, va fi ales din lista avocaților care au această calitate.

Este interesant de urmărit cum va evolua jurisprudența instanțelor de judecată competente să soluționeze cererile în materia ocrotirii persoanelor fizice, în aplicarea reglementării mai sus analizate și care vor fi efectele acesteia.

De la calculul ratelor bancare prin raportare la indicele Robor la stabilirea acestora în funcție de I.R.C.C.

Despre creditele bancare, s-a spus în repetate rânduri că este bine să te împrumuți în moneda în care ești plătit, cu scopul eliminării din start a riscului deprecierii valutei în care îți obții venitul, față de cea în care ai contractat creditul și în care ai obligația de a achita ratele.

Riscul contractării unor credite bancare într-o monedă diferită față de cea în care ești remunerat a fost observat de către toată lumea în ultimii ani, când moneda CHF a cunoscut o hiper-valorizare nemaîntâlnită, ceea ce a condus la creșterea cu 100% a ratelor de credit în franci elvețieni.

În mod indiscutabil, spre deosebire de titularii creditelor în monedă străină, care se pot confrunta cu volatilitatea pieței valutare (uneori deosebit de crescută precum cea a monedei CHF), titularii de credite bancare în RON au avut și au o protecție sporită față de evoluția cursurilor de schimb. 

Din nefericire, recent, inflația crescută ca urmare a efectelor economice ale pandemiei de coronavirus a început să pună probleme chiar și titularilor de credite în lei, ale căror rate bancare încep să crească accelerat, datorită evoluției indicelui Robor.

Punctual, în conformitate cu dispozițiile art. 37 lit. (a) din O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, într-o variantă inițială, în cazul creditelor bancare în moneda RON cu dobândă variabilă, dobânda contractuală se calcula în funcție de indicele Robor sau dobânda de referință a B.N.R. și marja fixă a băncii.

Ulterior, această modalitate de calcul a fost reconfirmată și de O.U.G. nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile.

Întrucât încă din timpul crizei financiare din 2008, se constatase că indicele Robor poate avea un grad de fluctuație deosebit de ridicat, cu consecințe economice nefaste asupra titularilor de credite bancare în lei, legiuitorul a urmărit eliminarea acestuia de pe piața bancară.

Astfel, prin art. II și III din O.U.G. nr. 19/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative, începând cu data de 02.05.2019, în cazul creditelor în lei, dobânda contractuală se va determina în funcție de un indice de referință calculat exclusiv pe baza tranzacțiilor interbancare la o anumită perioadă (indicele de referință pentru creditele consumatorilor - I.R.C.C.), la care creditorul poate adăuga o marjă fixă. 

Conform actului normativ menționat, indicele de referință pentru creditele consumatorilor se calculează la finalul fiecărui trimestru, pentru trimestrul următor, ca medie aritmetică a ratelor de dobândă zilnice determinate pentru trimestrul anterior.

Indicele de referință se publică în fiecare zi lucrătoare pe website-ul Băncii Naționale a României, se actualizează permament pe website-urile creditorilor și la toate punctele de lucru ale acestora, valoarea sa putând fi redusă de creditor pe parcursul derulării contractului.

Prin prisma dispozițiilor art. XI din O.U.G. nr. 19/2019, reținem că noul indice de referință se va aplica tuturor convențiilor de credit încheiate după data de 02.05.2019 și refinanțării creditelor contractate anterior acestei date.

În ceea ce privește contractele aflate în derulare la data de mai sus, indicele de referință pentru creditele consumatorilor se va putea aplica numai cu acordul părților, materializat într-un act adițional, creditorii având obligația să răspundă în termen de 60 de zile, cererilor de modificare sau de refinanțare.

Constatăm așadar că în prezent, pe piața bancară există două categorii de titulari de credite bancare în lei, respectiv cea reprezentată de consumatorii care au contractat credite anterior datei de 02.05.2019 și care vor achita o dobândă contractuală calculată în funcție de indicele Robor și cea reprezentată de consumatorii care au contractat credite ulterior datei menționate și care vor achita o dobândă contractuală calculată în funcție de indicele de referință pentru creditele consumatorilor.

În plus față de cele menționate, pentru a nu crea o dicriminare față de cele două categorii de consumatori, legiuitorul a reglementat și posibilitatea ca oricare titular de credit în lei supus indicelui Robor, să formuleze o cerere pentru refinanțarea creditului sau pentru modificarea convenției de credit în vederea înlocuirii indicelui Robor cu I.R.C.C.

În prezent, valoarea indicelui de referință pentru creditele consumatorilor pare mult mai atrăgătoare pentru împrumutați, față de nivelul Robor, care este în continuă creștere.

Cu toate acestea, este greu de spus care dintre cele două repere financiare devine mai avantajos, cu atât mai mult cu cât, în luarea deciziei de a opta pentru înlocuirea indicelui Robor cu I.R.C.C., trebuie avut în vedere că evoluția celor doi parametri este în strânsă corelație, cu mențiunea că în cazul I.R.C.C. există o întârziere de până la 6 luni, față de Robor.

Contestație formulată de Eurobank S.A. împotriva notificării de dare în plată, respinsă!

În data de 20.06.2022, Tribunalul Argeș a respins ca nefondat apelul promovat de către Eurobank S.A. împotriva Sentinței Civile nr. 5183/09.10.2020, prin care Judecătoria Pitești a respins ca neîntemeiată contestația la notificarea de dare în plată formulată de instituția bancară mai sus menționată.

Astfel, Sentința Civilă nr. 5183/2020 a rămas definitivă, confirmarea validității notificării de dare în plată întocmită pe numele clientei noastre deschizând calea către constatarea stingerii debitului acesteia față de bancă, în conformitate  cu dispozițiile Legii nr. 77/2016.

Particularitatea cauzei este reprezentată de faptul că ulterior semnării convenției de credit, unul dintre debitori a decedat, ratele lunare fiind achitate ani de zile de codebitor, care în ultimă instanță a înțeles să inițieze procedura prevăzută de Legea nr. 77/2016.

În susținerea cererii de chemare în judecată, contestatoarea a invocat prevederile art. 6 (3) din Legea nr. 77/2016, conform căruia demersurile în sensul inițierii procedurii de dare în plată pot fi "întreprinse și de codebitori, precum și de garanții personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al succesorilor săi".

Astfel, a considerat contestatoarea că în aplicarea dispozițiilor art. 6 (3) din Legea nr.77/2016, procedura dării în plată nu poate fi inițiată doar de un singur codebitor, fiind necesar acordul celuilalt debitor sau al moștenitorilor acestuia.

Interpretând textul de lege citat, instanța de judecată a stabilit că "acordul menţionat se circumscrie situaţiei în care notificarea este formulată de garanţii consumatorului principal, nefiind necesar în situaţia în care notificarea este formulată chiar de acesta". 

Pentru mai multe detalii, puteți consulta mai jos motivarea instanței de judecată.