Primele modificari ale Legii nr. 165/2013

Deja ne-am obisnuit cu ritmul de lucru al legislativului in functie, care nici nu adopta bine un act normativ ca il si modifica. Astfel, in ultimele zile ale lunii decembrie, asa, ca un cadou de la Mos Craciun, au fost publicate in Monitorul Oficial doua acte normative care modifica recenta Lege nr. 165/2013. 

Este vorba de Legea nr. 368/2013, publicata in Monitorul Oficial nr. 819/21.12.2013, text de lege care reglementeaza posibilitatea ca si beneficiarii Legii nr. 10/2001 sa opteze pentru returnarea dosarelor de despagubire catre entitatile investite cu solutionarea notificarii, în vederea restituirii, în natură sau prin compensare cu alte bunuri, a imobilelor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ. Mentionam ca in varianta initiala a legii, aceasta optiune era posibila doar in materia fondului funciar. 

Un al doilea act normativ care aduce modificari Legii nr. 165/2013 este Ordonanta de Urgenta nr. 115/2013, publicata in Monitorul Oficial nr. 835/24.12.2013, text legal care proroga anumite termene prevazute de varianta initiala. 

Reproducem mai jos textul celor doua acte normative:


LEGE nr. 368 din 18 decembrie 2013
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 819 din 21 decembrie 2013

Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. I
Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III."
2. La articolul 3, după punctul 7 se introduce un nou punct, punctul 8, cu următorul cuprins:
"8. investiţii - culturi, lucrări şi instalaţii cu caracter permanent ce deservesc exploataţii agricole, respectiv:
a) plantaţii de orice fel - vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantaţii de hamei şi duzi, sere, solare, răsadniţe şi altele asemenea;
b) platforme betonate şi spaţii de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole, fabrici de nutreţuri combinate dezafectate sau active;
c) amenajări piscicole;
d) sisteme de îmbunătăţiri funciare, de tipul canale de irigaţii şi/sau desecări, staţii de pompare/irigaţii/desecare, antene supraterane şi subterane, rampe de irigaţii, pivoţi, platforme betonate, poduri, podeţe care deservesc exploataţia;
e) linii electrice şi posturi de transformare care deservesc exploataţia sau/şi sistemele de îmbunătăţiri funciare;
f) drumuri de exploatare care deservesc exploataţia sau/şi sistemele de îmbunătăţiri funciare;
g) orice alt tip de investiţii care deservesc exploataţia agricolă aşa cum este definită la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2001 privind exploataţiile agricole, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 166/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
h) capacităţi de producţie din zootehnie şi instalaţii zootehnice;
i) sedii ale societăţilor comerciale agricole, sedii de ferme agricole, cantine, dormitoare, ateliere mecanice;
j) instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioaraţie;
k) alte construcţii civile şi comerciale;
l) orice alt tip de investiţii care deservesc exploataţia agricolă aşa cum este definită la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 166/2002, cu modificările şi completările ulterioare."
3. La articolul 5, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Comisia se compune din următoarele persoane:
a) primarul comunei/oraşului/municipiului, care are şi calitatea de preşedinte al Comisiei;
b) secretarul comunei/oraşului/municipiului;
c) reprezentantul instituţiei prefectului, care asigură colaborarea directă şi operativă a Comisiei cu celelalte instituţii cu responsabilităţi în aplicarea prevederilor prezentei legi;
d) un specialist în măsurători topografice şi în identificarea tarlalelor şi parcelelor din cadrul unităţii administrativ-teritoriale (specialist cadastru, inginer topograf, inginer agricol, subinginer agricol, referent agricol);
e) un reprezentant al oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară."
4. La articolul 12, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"Art. 12. - (1) În situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:
a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;
b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unităţii administrativ-teritoriale de institute, de staţiuni de cercetare ori de alte instituţii publice;
c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de staţiuni de cercetare ori de instituţii publice pe raza localităţilor învecinate, aflate în acelaşi judeţ;
d) pe terenurile ocupate de izlazuri.
(2) Pentru terenurile prevăzute la alin. (1) lit. d), regimul juridic şi categoria de folosinţă se pot schimba numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu acordul cetăţenilor cu drept de vot din unitatea administrativ-teritorială, acord exprimat în urma organizării unui referendum local, potrivit legii, în termenul prevăzut la art. 6 alin. (1)."
5. La articolul 17, alineatele (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(4) Lucrările Comisiei Naţionale sunt conduse de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care îndeplineşte şi funcţia de preşedinte al Comisiei Naţionale.
(5) Secretariatul Comisiei Naţionale preia toate atribuţiile, drepturile şi obligaţiile Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi se asigură de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor."
6. La articolul 19, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"a) numirea şi înlocuirea membrilor Comisiei Naţionale se fac prin decizie a prim-ministrului, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a), b) şi d), care devin membri, de drept, prin decizia sau, respectiv, ordinul de numire în funcţie;"
7. La articolul 21, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (6^1), cu următorul cuprins:
"(6^1) În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6)."
8. La articolul 32, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 32. - (1) Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii sale."
ART. II
(1) Persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot opta pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către entităţile învestite cu soluţionarea notificării, în vederea restituirii, în natură sau prin compensare cu alte bunuri, a imobilelor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) De prevederile alin. (1) beneficiază şi persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul legilor funciare, inclusiv cele care au optat potrivit art. 42 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, după expirarea termenului legal.
ART. III
În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va modifica, în mod corespunzător, Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 401/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 29 iunie 2013.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI
GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

Bucureşti, 18 decembrie 2013.
Nr. 368.

OUG Nr.115 din 23.12.2013
pentru instituirea unui nou termen în care să se finalizeze situaţia prevăzută la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi pentru prorogarea unor termene
ACT EMIS DE: Guvernul Romaniei
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 835 din 24 decembrie 2013

Având în vedere stadiul procesului de inventariere a terenurilor agricole şi forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unităţilor administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, necesitatea identificării tuturor suprafeţelor disponibile şi împlinirea iminentă a unor termene, până la care este necesară finalizarea acestor activităţi,luând în considerare faptul că în lipsa prelungirii acestor termene există riscul nefinalizării procesului de restituire în condiţiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România,ţinând seama de faptul că neadoptarea măsurii de prorogare a termenului privind predarea-primirea de către casele de asigurări sociale către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a titlurilor în care sunt individualizate obligaţiile de plată privind contribuţiile sociale stabilite pentru perioada anterioară datei de 30 iunie 2012 pune în dificultate desfăşurarea activităţii de administrare a veniturilor bugetului general consolidat,în considerarea faptului că aspectele mai sus menţionate constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunându-se adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă,în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Articolul I Se instituie un termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în care comisia prevăzută la art. 5 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, finalizează situaţia terenurilor agricole, cu sau fără investiţii, şi forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială.
Articolul II (1) Termenul prevăzut la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se prorogă până la data de 1 septembrie 2014.
(2) Termenul prevăzut la art. 20 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 se prorogă până la data de 1 ianuarie 2015. Articolul III Termenul prevăzut la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome şi pentru prorogarea unui termen publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 28 iunie 2013, se prorogă până la data de 30 iunie 2014 inclusiv.

La Multi Ani 2014!!

Reglementarea procedurii informării asupra avantajelor medierii şi principalele sale nereguli interpretative

Intrată în vigoare în anul 2006, Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator a suferit de-a lungul timpului o serie de amânări şi modificări, producând efecte juridice depline de abia începând cu data de 01.08.2013.
Pe scurt, actul normativ susamintit introduce posibilitatea soluţionării unui număr mare de litigii pe calea medierii, procedură alternativă, definită de legiuitor ca "modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor".
Din dorinţa de a implementa cât mai uşor şi cât mai rapid această instituţie, justificată empiric de necesitatea degrevării instanţelor de judecată de un aşa zis număr mare de dosare, alături de necesitatea alinierii legislaţiei naţionale la prevederile anumitor acte normative comunitare, în "componenţa" activităţii de mediere, astfel cum aceasta este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 192/2006, legiuitorul introduce şi procedura "informării privind avantajele medierii".
Reglementată de art. 2 al.(1) şi respectiv art. 43 din Legea nr.192/2006, informarea privind avantajele medierii reprezintă o procedură distinctă, prealabilă, care precede medierea propriu zisă şi care, în lumina textelor legale citate mai sus, devine obligatorie, tot ca procedură prealabilă, pentru majoritatea cererilor de chemare în judecată, introduse ulterior datei de 01.08.2013. 

Obligativitatea parcurgerii procedurii privind informarea asupra avantajelor medierii a fost introdusă iniţial prin Legea nr. 115/2012, act modificator al Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator şi programată pentru data de 1 octombrie 2012. Prin mai multe acte normative modificatoare această dată a fost prorogată până la momentul intrării în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă.      
 Astfel, începând cu februarie 2013, procedura informării privind avantajele medierii devine obligatorie, fără însă să existe şi o sancţiune specifică pentru neefectuarea acesteia, cu excepţia amenzii prevăzute de art. 108 al.1 pct.1 lit. f) din vechiul Cod de Procedură Civilă, respectiv art. 187 al.1 pct.1 lit. f) din actualul Cod de Procedură Civilă.         

Sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată în lipsa dovezii efectuării procedurii de informare fusese prevăzută de OUG nr. 90/2012, un alt act modificator al Legii nr. 192/2006, însă aplicarea acesteia a fost de asemenea amânată, iniţial până la intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă şi ulterior până la data de 01.08.2013. 

Astfel, ulterior datei de mai sus, Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator începe să producă efecte juridice în integralitatea sa, îndeplinirea procedurii de informare privind avantajele medierii condiţionând sine die admisibilitatea cererii de chemare în judecată (într-un număr covârşitor de materii).

O dată ce această procedură a început să fie aplicată, identificăm şi apariţia primelor lipsuri sau ambiguităţi ale Legii nr. 192/2006.

În acest context, o primă întrebare vizează domeniul de aplicare al procedurii de informare privind avantajele medierii, sau mai pe scurt, care sunt litigiile în care acest demers este obligatoriu? 

Din simpla analiză a prevederilor Legii nr. 192/2006 constatăm că la acest moment informarea asupra avantajelor medierii este obligatorie pentru urmatoarele litigii:

"a) in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu, ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevezute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;
b) in materia dreptului familiei, in situatiile prevazute la art. 64 ;
c) in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
d) in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;
e) in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;
f) in litigiile civile a caror valoarea este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la registrul comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedura prevazuta la art. 1.013-1.024 sau la cea prevazuta la art. 1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare."(art. 60 ind1 din Legea nr. 192/2006).

Aşadar, legea exceptează în mod expres de la efectuarea procedurii informării acţiunile care au ca obiect ordonanţa de plată, cererile de valoare redusă şi litigiile civile a căror valoare este de peste 50 000 lei..

Totodată, din enumerarea prevăzută de art. 60 ind.1 din Legea nr. 192/2006, enumerare care este limitativă, ope legis, observăm că procedura de informare nu se aplică cererilor formulate în materia contenciosului administrativ şi fiscal, cererilor de ordonanţă preşedinţială şi contestaţiilor la executare.

Din această perspectivă, o situaţie specială este regăsită la categoria de litigii menţionată la lit. b) a art. 60 ind.1. Textul de lege amintit menţionează expres că procedura informării se aplică şi "in materia dreptului familiei, in situatiile prevazute la art. 64", adică în litigiile care au ca obiect neînţelegerile dintre soţi cu privire la continuarea casatoriei, partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti; stabilirea domiciliului copiilor; contributia parinţilor la intretinerea copiilor; orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturile de care ei pot dispune potrivit legii, fără a distinge dacă demersul este obligatoriu doar în acţiunile de fond sau şi în cererile de ordonanţă preşedinţială formulate în domeniul dreptului familiei.

Într-o interpretare logico gramaticală a formulării utilizate de legiuitor, şi reţinând însăşi esenţa instituiţiei ordonanţei preşedinţiale, reprezentată de " protejarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere", opinăm că în materia dreptului familiei, efectuarea procedurii informării asupra beneficiilor medierii este obligatorie doar în litigiile de fond. 

Cu toate acestea, pentru a înlătura orice dubiu cu privire la interpretarea şi aplicarea textului legal menţionat, considerăm că legiuitorul ar fi trebuit să facă o distincţie clară între litigiile din materia dreptului familiei care sunt acţiuni de fond şi cele care urmează calea ordonanţei preşedinţiale. 

Sperăm însă că instanţele de judecată vor aplica în mod corect prevederile Legii nr. 192/2006, şi că nu se va ajunge în situaţii în care parcurgerea procedurii informării va fi solicitată în litigii în care aceasta nu este obligatorie. 

O a doua chestiune de interes care vizează procedura informării cu privire la avantajele medierii se referă la persoana care are calitatea să realizeze acest demers.
Într-o primă reglementare, art. 2 din Legea nr. 192/2006 stipula, fără posibilitate de tăgadă, că activitatea de informare poate fi realizată exclusiv de către mediator.
Ulterior, prin modificările aduse de Legea nr. 214/2013, legiuitorul a stabilit că această procedură poate fi realizată şi de către "judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris".
Aşadar, la acest moment, procedura informării cu privire la avantajele medierii poate fi realizată de toţi profesioniştii amintiţi mai sus, în conformitate cu prevederile Legii nr. 192/2006.
Trebuie însă reamintit că dispoziţiile Legii nr. 192/2006 califică această procedură ca fiind o etapă prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată, cu alte cuvinte, anterioară momentului în care cererea intră pe rolul instanţei de judecată. Reţinând acest aspect, constatăm că atribuţiile mediatorului (şi deci şi cele ale avocatului, consilierului juridic şi ale notarului) sunt clare şi se regăsesc în conţinutul Legii nr. 192/2006.
Nu putem spune acelaşi lucru în ceea ce priveşte rolul magistratului în desfăşurarea procedurii informării cu privire la avantajele medierii. Astfel, analizând prevederile actului normativ amintit, observăm că acesta conferă judecătorului sau procurorului atributul de a realiza procedura informării cu privire la avantajele medierii, lipsindu-i însă de instrumentele legale pentru a o îndeplini, care nu sunt reglementate nici de legea specială şi nici de normele procedural civile.
În concluzie, acest vid legislativ trebuie completat şi reglementat corespunzător într-un viitor apropiat.
O a treia problemă ce vizează aplicarea procedurii informării cu privire la avantajele medierii rezultă din interpretarea prevederilor art.2 al.1 ind. 2 şi 3 din Legea nr. 192/2006.
Stricto sensu, textul de lege amintit statuează:
"(1^2) Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60^1 alin. (1) lit. a) - f).
(1^3) Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris."
Analizând textul de lege citat, care conferă prerogativa de a realiza procedura de informare asupra avantajelor medierii şi judecătorului sau procurorului şi care sancţionează neîndeplinirea acestei proceduri cu inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, se naşte următoarea întrebare: în contextul în care procedura de informare poate fi îndeplinită de însuşi judecătorul investit cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, cât de inadmisibilă mai poate fi cererea de chemare în judecată în situaţia în care reclamantul nu a îndeplinit această procedură?.
În opinia noastră, conţinutul art.2 din Legea nr. 192/2006 poate da naştere la două interpretări, ceea ce determină incertitudinea magistratului investit cu soluţionarea cererii, cu consecinţa apariţiei unei practici judiciare contradictorii.
O primă interpretare ar fi aceea că, în situaţia în care dăm eficienţă prevederilor art.2 al.1ind.1 din lege, o cerere de chemare în judecată pentru care nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii prin certificatul sau prin procesul verbal emis de mediator (sau avocat, notar, consilier juridic) este inadmisibilă.
O a doua interpretare rezultă din coroborarea prevederilor art. 2 al. 1 ind. 2 şi 3 din lege, în conformitate cu care, am putea concluziona că, din moment ce procedura de informare poate fi realizată şi de judecător (care va acorda un termen în acest sens), o cerere de chemare în judecată introdusă în lipsa dovezii îndeplinirii procedurii de informare, este totuşi admisibilă.
Din această perspectivă, este interesat de urmărit atât care va fi interpretarea majoritară a instanţelor de judecată cât şi raţionamentele juridice care vor sta la baza soluţiilor pronunţate.
Cu toate acestea, cu scopul pronunţării unor sentinţe cât mai corecte, se impune ca şi acest aspect să fie clarificat de legiuitor într-un viitor cât mai apropiat.
Chestiunile abordate mai sus constituie doar o parte dintre deficienţele identificate în conţinutul Legii nr. 192/2006, probleme care pot produce efecte asupra justiţiabililor, cu consecinţa încălcării dreptului la un proces echitabil
Actul a intrat în vigoare cu efecte depline de abia la data de 01.08.2013, însă, pe măsura cristalizării unei practici la nivelul instanţelor de judecată, vor mai fi scoase la lumină şi alte ambiguităţi, curiozităţi sau chiar lipsuri ale Legii nr. 192/2006.
Pentru acest motiv, se impune reevaluarea conţinutului acesteia şi corelarea sa cu realitatea socio-juridică în care se doreşte a fi implementată.
publicata in http://www.juridice.ro/298199/reglementarea-procedurii-informarii-asupra-avantajelor-medierii-si-principalele-sale-nereguli-interpretative.html

Anulare proces verbal de contravenţie întocmit de ANAF. Motive de nulitate şi încadrarea juridică greşită a faptei.

Dosar nr. 11301/280/2012

ROMANIA
JUDECATORIA PITESTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 5076/2013
Sedinta publica de la 03 lunie 2013
Instanta constituita din:
PRESEDINTE Cornelia Inge Ene
Grefier Florina Gheorghe

Pe rol se afla pronuntarea asupra cauzei civile privind pe petenta Fundatia S - prin reprezentant S.I. si pe intimata Agentia Nationala de Administrare Fiscala Arges, avand ca obiect plangere contraventionala.
Dezbaterile si sustinerile partilor au avut loc in sedinta publica din data de 27.05.2013 si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta sentinta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea.
 

INSTANTA
Constata ca prin plangerea inregistrata la data de 01.06.2012, petenta Fundatia S- prin reprezentant S I in contradictoriu cu intimata Agentia Nationala de Administrare Fiscala Arges, a solicitat ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea procesului-verbal de contraventie seria A nr. 0115978/14.05.2012, si exonerarea de plata amenzii contraventionale, in subsidiar inlocuirea sanctiunii amenzii aplicate, cu sanctiunea avertisment.
In motivarea actiunii, petenta arata ca a dobandit personalitate juridica la data de 28.10.1997, avand principalul obiect de activitate promovarea stiintei si a creatiei artistice, in randul tineretului argesan, dezvoltarea unui orizont cultural cat mai larg al tinerilor, depistarea si valorificarea persoanelor de varsta tanara, cu inclinatie catre arta.
Releva petenta ca, si-a propus atingerea tuturor obiectivelor mentionate, dar din lipsa mijloacelor materiale, de la data infiintarii, si pana in prezent nu a desfasurat nici un fel de activitate, si de aceea nu avea situatii financiare corespunzatoare.
Sustine petenta ca in mod nelegal a fost sanctionata de intimata Agentia Nationala de Administrare Fiscala Arges, pentru ca nu a incalcat dispozitiile art. 107 din C.P.F., ca procesul verbal de contraventie este lovit de nulitate, pentru ca din continutul acestuia, lipsesc mentiuni privind ora efectuarii verificarii, datele de identificare ale reprezentantului legal al fundatiei S, nr. de legitimatie si Ordinul de serviciu al agentului constatator, invocand prevederile art. 16,17 din OG nr.2/2001.
Totodata fundatia petenta sustine ca nu s-a tinut seama la intocmirea procesului verbal de contraventie, de situatia faptica a acesteia, ca sanctiunea aplicata nu este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, nu s-a tinut seama de imprejurarile in care a fost savarsita, de scopul urmarit, de urmarea produsa, de circumstantele personale.
In drept au fost invocate prevederile art.31 din OG nr.2/2001 si s-a depus in copie procesul-verbal de contraventie seria A nr. 0115978/14.05.2012, dovada de comunicare a acestuia.
Ulterior, fundatia petenta S si-a precizat motivele plangerii contraventionale aflate la filele 14,15, in esenta aratand ca a fost sanctionata contraventional, pentru ca nu a depus situatiile financiare anuale, precum si raporturile contabile anuale aferente anilor 2007, 2008, 2009, 2010, contrar prevederilor art.35 si 36 alin.l lit.d din Lg.nr.82/1991, rep, cu modificarile si completarile ulterioare.
A aratat ca nu a fost aplicata corect incadrarea juridica a faptei, pentru ca fapta descrisa in
procesul verbal sanctionator este cuprinsa la art.41.8 din Lg. nr.82/1991, prevederi care arata :
« constituie contraventie urmatoarele fapte:.................
2. nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice, respectiv de Institutiile cu atributii de reglementare in domeniul contabilitatii prevazute la art.4 alin.3 cu privire la ()…..e) intocmirea, semnarea si depunerea in termenul legal la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice a situatiilor fmanciare anuale si dupa caz, a situatiilor financiare anuale consolidate, precum si a raporturilor contabile ».
Intimata AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, din cadrul DGFP Arges, legal citata, a formulat intampinare aflata la filele 16-18 din dosar, prin care a solicitat respingerea plangerii formulata de petenta, mentinerea procesului verbal de contraventie, legal si temeinic, solicitand judecarea cauzei in lipsa conform art.242 pct.2 C.pr.civ, depunand in sustinere inscrisuri ( filele 19-25).
In cauza au fost admise si administrate proba cu inscrisuri.
Din examinarea probelor administrate instanta retine in fapt urmatoarele :
Petenta Fundatia S a dobandit personalitate juridica la data de 28.10.1997, avand principalul obiect de activitate promovarea stiintei si a creatiei artistice, in randul tineretului argesan, dezvoltarea unui orizont cultural cat mai larg al tinerilor, depistarea si valorificarea persoanelor de varsta tanara, cu inclinatie catre arta.
Petenta si-a propus atingerea tuturor obiectivelor mentionate, dar din lipsa mijloacelor materiale, de la data infiintarii, si pana in prezent nu a desfasurat nici un fel de activitate, si de aceea nu avea situatii fmanciare corespunzatoare.
Astfel ca, intimata Agentia Nationala de Administrare Fiscala Arges, din cadrul DGFP Arges a sanctionat-o contraventional, pe Fundatia petenta prin procesul verbal de contraventie, seria A nr. 0115978/14.05.2012, retinandu-se ca aceasta se face vinovata de depunerea cu intarziere a situatiilor financiare contabile anuale aferente anilor 2007, 2008, 2009, 2010, fapta prevazuta de art.41. pct.3 din Lg.82/1991 rep, si sanctionata de art.42 alin.l din aceeasi lege, cu amenda contraventionala de 2000 de lei.
Procesul verbal de contraventie se bucura de o prezumtie de adevar pana la proba contrarie. Or, in mod nelegal a fost sanctionata de intimata Agentia Nationala de Administrare Fiscala Arges, pentru ca nu a incalcat dispozitiile art.107 din C.P.F.
Procesul verbal de contraventie este lovit de nulitate, pentru ca din continutul acestuia, lipsesc mentiuni privind ora efectuarii verificarii, datele de identificare ale reprezentantului legal al fundatiei Starlet, nr. de legitimatie si Ordinul de serviciu al agentului constatator, prevederi imperative prev de art.16,17 din OG nr.2/2001.
Mai mult, se poate observa ca, nu s-a tinut seama la intocmirea procesului verbal de contraventie, de situatia faptica, a conditiilor in care s-a savarsit contraventia in sarcina a petentei, ca sanctiunea aplicata nu este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, nu s-a tinut seama de imprejurarile in care a fost savarsita, de scopul urmarit, de urmarea produsa, de circumstantele personale.
Fundatia petenta S, in esenta a fost sanctionata contraventional, pentru ca nu a depus situatiile financiare anuale, precum si raportarile contabile, anuale aferente anilor 2007, 2008, 2009, 2010, contrar prevederilor art.35 si 36 alin.l lit.d din Lg.nr.82/1991, rep, cu modificarile si completarile ulterioare. In aceasta situatie, este cert ca la individualizarea contraventiei, la stabilirea vinovatiei, si chiar la concretizarea faptei in materialitatea sa, intimata nu a dat o incadrare juridica corecta.
Se retine aceasta, pentru ca fapta descrisa in procesul verbal sanctionator este cuprinsa la art.41.8 din Lg. nr.82/1991, prevederi care arata „ constituie contraventie urmatoarele fapte:
« 2. nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice, respectiv de institutiile cu atributii de reglementare in domeniul contabilitatii prevazute la art.4 alin.3 cu privire la (…) e) intocmirea, semnarea si depunerea in termenul legal la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice a situatiilor financiare anuale si dupa caz, a situatiilor financiare anuale consolidate, precum si a raporturilor contabile. »
In acest context asa cum se poate observa din continutul procesului verbal sanctionator, s-a retinut o situatie de fapt nereala contrazisa chiar de cele aratate de intimata in intampinare, contrazisa de intregul material probatoriu administrat, ceea ce a condus la o gresita incadrare juridica a faptei, dar si a amenzii contraventionale aplicate, respectiv cea prevazuta de art.42 alin 1 pct 9 din Lg nr.82/1991 R.
Mai mult, intimata nu a tinut cont de gradul de pericol social al faptei, dar nici nu a respectat prevederile art. 16 din OG nr.2/2009, text imperativ care conditioneaza legalitatea procesului verbal de contraventie, de elementele esentiale din continutul acestuia, lipsind mentiuni privind ora efectuarii verificarii, datele de identificare ale reprezentantului legal al fundatiei S, nr. de legitimatie si Ordinul de serviciu al agentului constatator, conform prevederilor art. 16,17 din OG nr.2/2001.
Fata de cele expuse, instanta in temeiul art.31 din OG nr.2/2001 si art.125 CPF urmeaza sa admita plangerea si sa exonereze petenta de plata amenzii contraventionale.
 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite plangerea formulata de petenta FUNDATIA S prin REPREZENTANT S I, cu sediul in Pitesti…………….., in contradictoriu cu intimata AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA ARGES din cadrul DGFP Arges, cu sediul in Pitesti, B-dul Republicii, nr. 118, jud. Arges.
Dispune anularea procesului-verbal de contraventie seria A nr. 0115978/14.05.2012 emis de intimata Agenda Nationala de Administratie Fiscala Arges, si exonereaza petenta de plata amenzii contraventionala in suma de 2000 lei.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare, la Tribunalul Arges.
Pronuntata in sedinta publica de la 03 lunie 2013.