vineri, 10 aprilie 2009

Procedura concilierii directe reglementată de Art. 720 1 Cod Procedură Civilă

Deşi concilierea, adică “împăcarea părţilor” este întâlnită în mai toate ramurile dreptului, mă voi rezuma doar la prezentarea acestei instituţii în dreptul civil, şi mai precis, în lumina Articolului 720 1 Cod Procedură Civilă.
Privită prin perspectiva reglementărilor Codului de procedură civilă, noţiunea de conciliere directă are o importanţă notabilă pentru cauzele aparţinând materiei comerciale. Cum litigiile juridice în acest domeniu au ca participanţi în primul rând persoanele juridice (mai ales societăţile comerciale) dar şi persoanele fizice, consider că aria de aplicabilitate şi de interes a noţiunii de conciliere directă este foarte largă.
Se poate spune că prin introducerea procedurii concilierii directe prevăzută de Art. 720 1 Cod Procedură Civilă, legiuitorul a avut ca scop degrevarea instanţelor de judecată (care oricum sunt suprasolicitate cu soluţionarea a fel şi fel de dosare ) de soluţionarea unor litigii care ar putea fi rezolvate pe cale amiabilă.
Făcând o succintă analiză a reglementării juridice în domeniu, se constată că Articolul 720 1 Cod Procedură Civilă stabileşte care sunt condiţiile de incidenţă ale procedurii amintite mai sus:
“(1) În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.”
Prin prisma acestor prevederi, procedura concilierii directe apare ca o fază “prelitigioasă”, ca o etapă care precede introducerea cererii de chemare în judecată şi investirea instanţei de judecată cu soluţionarea neînţelegerilor dintre părţi.
Condiţiile (cumulative) care trebuie îndeplinite pentru ca prevederile Art. 720 1 Cod Procedură Civilă să îşi producă efectele sunt următoarele:
- eventuala cerere de chemare în judecată să aparţină materiei comerciale;
- cererea să fie evaluabilă în bani.
Aşadar, sfera aplicabilităţii acestei reglementări cunoaşte anumite limite, impuse chiar de articolul de lege citat mai sus, şi care privesc materia cererilor-care trebuie să fie cea comercială şi obiectul acestora-care trebuie să fie evaluabil în bani. Pe cale de consecinţă, rezultă că în situaţia celorlalte cereri de chemare în judecată (acelea care nu sunt în materie comercială şi/sau nu sunt evaluabile în bani), părţile nu vor fi obligate la încercarea efectuării concilierii. În aceste cazuri, dacă legislaţia în domeniu nu stabileşte vreo procedură prealabilă specifică, se poate introduce direct cererea de chemare în judecată.
Mergând mai departe cu analiza acestei problematici, se observă că Art. 720 1 Cod Procedură Civilă stabileşte în mod clar şi modalitatea în care se realizează procedura concilierii directe.
Astfel, aliniatul 2 al articolului citat mai sus prevede:
“(2) În scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.”
Aşadar, forma scrisă a convocării la conciliere este obligatorie în toate cazurile.
În vederea realizării procedurii concilierii, reclamantul fixează o dată la care pârâtul se va prezenta pentru a încerca soluţionarea litigiului pe cale amiabilă. Conform Art. 720 1 –al. 3 Cod Procedură Civilă , această dată nu poate fi fixată mai devreme de 15 zile de la data primirii convocării.
Dacă pârâtul dă curs solicitării primite din partea reclamantului şi se prezintă la data la care este convocat, rezultatul discuţiilor va fi consemnat în scris, într-un proces verbal de conciliere. Acest act trebuie să fie semnat de fiecare dintre părţi, prevederile sale devenind obligatorii atât pentru reclamant cât şi pentru pârât. Am putea spune că aceasta este situaţia ideală şi că procedura concilierii directe şi-a atins scopul, acela de a împăca părţile.
În cazul în care pârâtul nu dă curs chemării la conciliere, reclamantul are posibilitatea de a introduce împotriva acestuia cerere de chemare în judecată, dar nu mai devreme de 30 de zile de la data primirii convocării la conciliere de către reclamant. La cerere va trebui anexată şi dovada primirii convocării la conciliere.
Rezumând cele precizate mai sus, observăm că finalitatea procedurii concilierii directe este aceea de a soluţiona neînţelegerile dintre părţi pe cale amiabilă. În urma declanşării acestei proceduri instanţa de judecată nu este investită.
Două avantaje considerabile ale procedurii chemării la conciliere, faţă de cererea de chemare în judecată sunt faptul că neînţelegerile pot fi soluţionate de către părţi într-un timp mai scurt şi că reclamantul evită plata taxelor de timbru, taxe care, de multe ori, nu sunt de neglijat în situaţia unui proces.
Din interpretarea prevederilor Art. 720 1 rezultă în mod explicit că procedura chemării la conciliere precede faza litigioasă. Cu alte cuvinte, întâi se încearcă soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, şi apoi, în situaţia în care acest lucru nu se reuşeşte, se sesizează instanţa de judecată.
În situaţia în care instanţa de judecată constată că a fost sesizată cu judecarea unei cauze în care procedura concilierii directe era obligatorie şi că aceasta nu a fost îndeplinită, ea va pune în discuţia părţilor excepţia prematurităţii acţiunii formulate, creându-se posibilitatea respingerii acţiunii ca prematur introdusă. Dacă instanţa de judecată constată că procedura concilierii a fost realizată, se va putea trece la administrarea dovezilor şi judecarea fondului cauzei.
Acestea sunt cazuri tipice, întâlnite cel mai des în jurisprudenţa instanţelor.
O situaţie particulară este atunci când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducererea cererii de chemare în judecată. Acesta este un caz special pe care Codul de Procedură Civilă nu îl reglementează. Din acest motiv, prin Decizia nr.3184 din 30 septembrie 2004 Secţia Comercială a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, conluzionează că :
“Raţiunea concilierii prealabile”(...)”este practic realizată” şi atunci „când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată la instanţa competentă, până la primul termen de judecată.”
Aşadar, ca instanţă supremă, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie confirmă o excepţie de la succesiunea procedurii prevăzute de Art. 720 1 Cod Procedură Civilă: efectuarea convocării la conciliere şi apoi introducerea cererii de chemare în judecată. Prin decizia dată, Curtea statuează în mod neechivoc că procedura concilierii poate fi îndeplinită şi ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, dar până la data primului termen de judecată.
In textul aceleiaşi decizii, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie stabileşte că procedura concilierii directe este realizată şi atunci când încercarea de conciliere cu cealaltă parte a îmbrăcat forma unei alte proceduri, cum ar fi cea a somaţiei de plată (reglementată de Ordonanţa de Guvern Nr. 5/2001, procedură cu caracter litigios, având ca obiect recuperarea creanţelor certe, lichide şi exigibile pe cale judecatorească). Cu alte cuvinte, Curtea statuează că dacă o cerere de chemare în judecată este precedată de introducerea de către reclamant împotriva aceluiaşi pârât a unei cereri privind emiterea unei somaţii de plată, aceasta din urmă va fi asimilată unei convocări la conciliere.
Ţinând cont de aspectele analizate mai sus, putem concluziona că procedura concilierii directe, aşa cum este ea reglementată de Art. 720 1 Cod Procedură Civilă, are un caracter special, reprezentând o condiţie obligatorie pentru sesizarea instanţei cu o cerere de chemare în judecată, în materie comercială şi atunci când cererea este evaluabilă în bani. Neîndeplinirea acestei cerinţe de către reclamant, duce la respingerea cererii de chemare în judecată.

publicat în revista “Strategii Manageriale” Nr.1/2009, Ed. Independenţa Economică

2 comentarii:

Anonim spunea...

multumesc pentru elocventa prezentarii. sper sa giculinaimi fie de folos in concilierea pe care trebuie sa o pregatesc cu unul dintre multiplii "tepari" care rasar ca ciupercile in tara asta.

av. Andreea Dumitrescu spunea...

Multumesc si eu pentru aprecieri.
Mult succes!