sâmbătă, 27 mai 2017

Noile contracte de energie electrică

Constatăm că în ultima perioadă, consumatorii de energie electrică primesc alături de factura lunară emisă de furnizor și un  formular de contract pentru serviciile prestate de acesta, contract pe care sunt invitați să îl semneze și să îl trimită prin poștă furnizorului. 
Deși în justificarea acestui demers furnizorii de energie susțin că noile formulare de contract sunt aprobate de către A.N.R.E., acestea urmând a înlesni colaborarea consumatorilor cu societatea furnizoare, atragem atenția că în unele situații noile convenții încalcă prevederile legale în vigoare.
Cel mai important aspect îl constituie faptul că aceste noi contracte sunt impuse practic de furnizorii de energie, fără a fi negociate cu consumatorii finali, acestea comportând astfel caracter abuziv din perspectiva Legii nr.193/2000 și a Directivei nr.93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Trecând peste aceste deficiențe, constatăm că formularele de contract emise de furnizorii de energie încalcă și dispozițiile legislației specifice în materie, respectiv Legea nr. 123/2012 a energiei și Ordinul nr. 64/2014 al A.N.R.E. privind Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienții finali.
Astfel, din studiul conținutului noilor contracte propuse, constatăm că furnizorii nu prezintă în mod clar și inteligibil tipul tarifelor, prețurile practicate și serviciile oferite, cerințe imperative impuse de art. 20 al Ordinului nr. 64/2014 și respectiv de art. 58 din Legea nr. 123/2012.
Precizăm că textele legale citate prevăd ca formularul de contract de furnizare energie electrică să cuprindă următoarele mențiuni:
a) identitatea părţilor contractante şi reprezentanţii legali ai acestora, cu precizarea adresei sediului/domiciliului şi a datelor de contact;
b) obiectul şi durata contractului;
c) preţul sau tipul tarifului aplicat, modalităţile şi condiţiile de plată a facturilor;
d) faptul că în cazul contractului negociat, furnizorul îşi asumă responsabilitatea respectării tuturor obligaţiilor sale pe piaţa de energie electrică, aferente furnizării energiei electrice la locul de consum respectiv, inclusiv cele privind echilibrarea consumului de energie electrică;
e) drepturile şi obligaţiile părţilor contractante, inclusiv cele rezultate din contractul de reţea, în cazul în care contractul de reţea este încheiat de furnizor, astfel încât clientului final să îi fie transmise drepturile şi obligaţiile care îi revin din contractul de reţea;
f) dreptul de denunţare unilaterală a contractului de furnizare de către clientul final în condiţiile precizate de actele normative în vigoare;
g) obligaţia de plată a furnizorului pentru toate daunele provocate din culpa sa clientului final;
h) anexele contractului de reţea încheiat cu operatorul reţelei la care este racordat locul de consum.
- tipurile de servicii de mentenanţă oferite, dacă este cazul;
- mijloacele prin care se pot obţine informaţii actualizate privind toate preţurile/tarifele aplicabile, inclusiv cele pentru mentenanţă, după caz;
- durata contractului, condiţiile de reînnoire şi de întrerupere a serviciilor şi a contractului şi dacă există dreptul de reziliere fără costuri a contractului;
- eventualele compensaţii şi modalitatea de rambursare aplicabilă în cazul în care nu sunt îndeplinite nivelurile de calitate a serviciilor prevăzute în contract, inclusiv în cazul facturării inexacte şi realizate cu întârziere;
- modalităţile de iniţiere a procedurilor de soluţionare a litigiilor; 
- alte drepturi ale clienților. 
Acestea fiind zise, este recomandabil ca anterior semnării și trimiterii noului contract către furnizor, să verificați dacă prevederile acestuia respectă cerințele expuse mai sus.
În ipoteza în care constatați că formularul de contract nu îndeplinește toate condițiile enunțate puteți refuza semnarea acestuia, adresându-vă Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului.

miercuri, 1 martie 2017

Posibilitatea reechilibrării convențiilor de credit

După numeroase discuții și polemici în ceea ce privește constituționalitatea Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile, prin Decizia nr, 623/25.10.2016, Curtea Constituțională a clarificat multe aspecte în ceea ce privește raporturile dintre consumatorii titulari de credite bancare și instituțiile bancare.
Astfel, prin decizia susmenționată, s-a apreciat că dispozițiile contestate sunt constituționale în măsura în care instanța de judecată verifică existența impreviziunii, în plus, fiind declarată neconstituțională sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”, regăsită în conținutul art. 11 din lege.
Considerentele Deciziei nr. 623/25.10.2016 prezintă interes sporit în primul rând pentru beneficiarii Legii nr. 77/2016, însă acestea tratează mai multe chestiuni, cum ar fi impreviziunea convențiilor, echilibrul contractual, aspecte care vizează situația unei categorii largi de titlulari de contracte de credit și nu doar a acelora care doresc să urmeze procedura de dare în plată. 
Astfel, din conținutul deciziei susmenționate, trebuie reținut că instanța constituțională clarifică noțiunea de impreviziune contractuală și stabilește în mod neechivoc că aceasta a fost avută în vedere de legiuitor și a operat și în reglementarea prevăzută de Codul Civil de la 1864 (prin art. 970), orice opinie cu referire la existența impreviziunii exclusiv în reglementarea oferită de Legea nr. 287/2009 fiind total nesusținută.
Totodată, Curtea Constituțională statuează că principiul forței obligatorii a contractelor trebuie să fie guvernat de echitate și de bună credință, în situația intervenirii unei situații de impreviziune, părțile contractuale având obligația reechilibrării prestațiilor, de comun acord.
Conform acelorași considerente, în ipoteza in care părțile nu ajung la un astfel de acord, reechilibrarea prestațiilor pică în sarcina instanței de judecată.
Acestea fiind zise, constatăm că Decizia nr. 623/25.10.2016 păstrează posibilitatea ca persoana interesată să apeleze la procedura de dare în plată, cu condiția ca instanța de judecată să analizeze impreviziunea în fiecare caz în parte (demers care poate fi realizat în cadrul contestației formulate de către bancă sau în cadrul acțiunii de constatare a stingerii debitului).
Totodată, Curtea Constituțională pune la îndemâna titularilor convențiilor de credit un nou instrument și anume posiblitatea echilibrării prestațiilor contractuale, demers ce poate fi inițiat de către debitor printr-o NOTIFCARE DE REECHILIBRARE a convenției de credit, ce poate fi realizată chiar în cadrul notificării de dare în plată sau pe cale separată.
Ulterior, în situația în care nu se va obține o reechilibrare în cadrul procedurii prealabile, creditorul care nu dorește darea în plată și care este interesat exclusiv de reechilibrarea riscului contractual se poate adresa instanței de judecată, cu o acțiune în justiție împotriva băncii în acest sens.
Menționăm și că notificarea de reechilibrare poate viza multe aspecte: împărțirea riscului în ceea ce privește dobânda contractuală, împărțirea riscului în ceea ce privește evoluția cursului de schimb valutar (în special la creditele în franci elevețieni), etc.
În acest context, este de așteptat ca în viitorul apropiat, numărul cererilor în justiție având ca obiect reechilibrarea convențiilor de credit să cunoască o creștere semnificativă.
Mult succes!