marți, 12 mai 2015

Obligarea CNCI la emiterea deciziei de compensare în procedura Legii nr. 165/2013. Calitatea procesuală pasivă a ANRP în soluţionarea dosarelor având ca obiect obligarea la emiterea deciziei de compensare

                                                    Dosar nr. 2381/109/2014

                                                           ROMAN IA
TRIBUNALUL ARGES
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 2216/2014
Sedina publică de la 17 Decembrie 2014
Instanta

PREEDINTE Magdalena Papaianopol
Grefier Floriniţa Zenovia Deak

Pe rol fund soluţionarea în prima instanţă a  litigiului de contencios administrativ şi fiscal formulat de reclamanta T.G.G. LA C. I.. AV. DUMITRESCU ANDREEA DANA In contradictoriu cu pârâtele CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU - COMISIA NATIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR , având ca obiect despägubire.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publicà din data de 10.12.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea data, care face parte integrantã din prezenta sentintà, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 17.12.2014.

INSTANTA
Prin cererea formulata la data de 22.05.2014 si inregistrata pe rolul Tribunalului Arges sub nr. 2381 /109/2014, reclamanta T.G.G., in contradictoriu cu paratele CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU - COMISIA NATIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR si AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR a solicitat obligarea paratei CNCI la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire in dosarul de despagubire nr. 2.....9/FFCC/2011, in conformitate cu art. 41 alin.3 din Lg. nr. 165/2013 si pe parata ANRP la emiterea deciziei reprezentand titlul de plata, in conformitate cu art. 41 alin.4 din Lg. nr. 165/2013. In subsidiar, s-a solicitat obligarea paratei CNCI la emiterea deciziei de compensare, in conformitate cu art. 21 din Lg. nr. 165/2013.
In motivarea actiunii s-a aratat ca urmare a unei notificari depuse la data de 29.10.2001, prin HCJFF Arges nr. 146/16.11.2006 s-a dispus validarea reclamantei pentru suprafata de 0,48 ha si inscrierea in anexa nr. 23 referitoare la acordarea de despagubiri, vechiul amplasament neputand fi retrocedat. Cu adresa nr. 10348/10.01.2011, dosarul a fost trimis de catre Institutia Prefectului Arges catre fosta Comisie Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, fiind inregistrat dos. nr. 23479/FFCC/2011 la data dc 10.01.2011. Apreciaza reclamanta ca masura prevazuta la art. 41 din Lg. nr. 165/2013 poate fi aplicata si in cazul de fata, enumerarea neavand caracter limitativ la cele doua situatii expuse. S-a sustinut ca la momentul intrarii in vigoare a Lg. nr. 165/2013 dreptul reclamantei era definitiv consfintit iar nevalorificarea sa s-a produs din motive imputabile paratelor care au tergiversat finalizarea procedurilor.
In sustinerea actiunii s-au depus inscrisuri.
In drept, s-au invocat disp. art. 41, art.35 alin.2 din Lg. nr. 165/2013, art. 1528 C. civ, art. 8 din Lg. nr. 554/2004.
Legal citata, parata COMISIA NATIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR a formulat intampinare (f. 42) prin care a invocat exceptia prematuritatii formularii cererii fata de disp. art. 34 si 35 din Lg. nr. 165/2013.
Referitor la fondul cauzei s-a aratat ca dosarul inregistrat la ANRP sub nr. 23479/FFCC/2011 va fi solutionat in conformitate cu dispoz. Lg. nr. 165/2013 cu respectarea termenului legal si a ordinii de inregistrare a dosarelor de despagubire stabilita prin Decizia nr. 10299/14.11.2012 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, avandu-se in vedere ca dosarul in discutie face parte din categoria dosarelor de despagubire mentionate la pct. 2.6 din Decizia nr. 10299/14.11.2012. S-a mai aratat ca prin Lg. nr. 165/2013 s-a stabilit o noua procedura de solutionare a dosarelor de despagubire, potrivit art. 21 alin.5 fiind necesara verificarea existentei dreptului la despagubire, prin validarea sau invalidarea deciziei,  potrivit art. 1 alin.2 si art. 21 alin.9 singura masura reparatorie find compensarea prin puncte. Mai mult, evaluarea imobilului se face potrivit art. 21 alin.9 din lege prin aplicarea grilei notariale. Titlurile de despagubire se emit in situatiile de exceptie, potrivit art. 41 alin. 3 numai dosarelor aprobate de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor inainte de intrarea in vigoare a Lg. nr.165/2013 precum si in situatia in care instanta judecatoreasca a stabilit deja cuantumul despagubirilor.
Legal citata, si parata AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR a formulat intampinare (f. 46), invocand exceptia lipsei calitatii procesual pasive fata de imprejurarea ca in prezent asigura doar Secretariatul CNCI si ca numai in situatia in care dosarul este validat, aceasta parata emite o decizie de compensare prin puncte, sau titluri de plata conform art. 31 si 41 din lege. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Prin cererea formulata la data de 24.09.2014 (f. 66) reclamanta a formulat exceptia de neconstitutionalitate a art.4 teza I si a II a din Lg. nr. 165/2013, iar prin incheierea din 14.11.2014 instanta a sesizat Curtea Constitutionala in vederea solutionarii exceptiei invocate.
La acelasi termen de judecata s-a respins exceptia prematuritatii, cu motivarea cuprinsa in acea incheiere de sedinta si s-a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesual pasive.
In ceea ce priveste aceasta exceptie, Tribunalul va avea in vedere prevederile art. 248 NCPC potrivit cu care instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedurà si asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea in fond a pricinii, astfel ca o va analiza cu prioritate si va retine următoarele:
In raport de prevederile art. 2 pct. a si b din HG nr. 572/2013, in desfasurarea procesului de stabilire si acordare a masurior reparatorii, ANRP are o serie de atributii de sprijin, indrumare si monitorizare iar potrivit art. 13 ind. 1 din Lg. nr. 165/2013, ANRP are atributii de coordonare. Pe de alta parte, parata isi justifica prezenta in proces in aceasta calitate fata de petitul principal al cererii reclamantei, motiv pentru care exceptia invocata urmeaza a fi respinsa.
Pe fondul pricinii, Tribunalul va reţine urmatoarele:
Urmare a unei notificari depuse la data de 29.10.2001, prin HCJFF Arges nr. 146/16.11.2006 s-a dispus validarea reclamantei pentru suprafata de 0,48 ha si inscrierea in anexa nr. 23 referitoare la acordarea de despagubiri, vechiul amplasament neputand fi retrocedat. Cu adresa nr. 10348/10.01.2011, dosarul a fost trimis de catre Institutia Prefectului Arges catre fosta Comisie Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, fiind inregistrat dos. nr. 23479/FFCC/2011 la data de 10.01.2011.
Astfel cum rezulta din intampinarea formulata, dosarul reclamantei se afla in stadiu de analiza si nu se incadreaza disp. art. 41 din Lg. nr. 165/2013.
In raport de modificãrile legislative in materie, Tribunalul constată cã Legea nr. 165/2013 prevede la art. 4 cä legea nouà se aplicá şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor.
In acest context se constată insá cà la data pronunţarii prezentei decizii, celelalte dispozii ale Legii nr.247/2005, Titlul VII, care reglementau procedura de emitere a titlului de despägubire sunt abrogate, fiind înlocuite cu procedura prescrisä de art.21 şi urm. din Legea nr.165/2013.
Potrivit art.17 din Legea nr.165/2013 se constituie Comisia Nationalã pentru Compensarea Imobilelor care, conform art. 18 alin.3 din acelaşi act normativ, preia atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor şi funcţioneazà până la finalizarea procesului de retrocedare.
Ca atare, sub aspectul capacitàţii procesuale de folosinţă, CCSD işi înceteazà existenţa ca organ administrativ investit cu soluţionarea dosarelor de acordare a màsurilor reparatorii în conditiile legilor speciale de restituire, fiiind înlocuită de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care preia toate atribuiile acesteia şi implicit calitatea procesualà a CCSD în dosarele in curs.
Nu numai prevederile legii noi cu implicaţii asupra pãrţilor în dosare trebuie recunoscute ca aplicabile ci şi cele care reglementeazà procedura de urmat, de vreme ce legiuitorul declarà in art. 4 al legii ca dispoziţiile acesteia se aplica cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entitaţile investite de lege, nesoluţionate până la data intrării in vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, la data intrării în vigoare a acestei legi.
Prin jocul aplicàrii in timp a regulilor reglementând modul de acordare a màsurilor reparatorii, în prezent situatia reclamantei intrà sub incidenţa Legii nr.165/2013, care schimbã procedura de stabilire a acestor despagubiri.
Prematuritatea invocatà de càtre pârâtã si asupra careia instanta s-a pronuntat deja, se raporteazà la un act normativ nou, care prorogä din nou termenul de soluţionare al dosarelor, care se interpune pe fondul unei proceduri in curs şi care permite chiar reanalizarea indreptăţirii pcrsoanei solicitante la măsuri reparatorii, în procedura Legii 165/2013, CNCI avand atribuţii extinse privind verificarea dosarelor, potrivit art. 17 al. 1 lit, a).
In concluzie, faţà de dispoziţiile art. 4 rap. la art.21 din Legea nr.165/2013, se constatà că obligarea pârâtei COMISIA NATIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR la emiterea deciziei reprezentând titlu de despàgubire nu mai este posibila, dosarul urmând a fi solutionat în conformitate cu dispoziţiile noii legi, motiv pentru care, în baza art. 1, 8, 18 din Lg. nr.554/2004, actiunea reclamantei urmeaza a fi admisa, obligand pârâtele sa soluţioneze dosarul de despàgubire nr. 23479/FFCC/2011, conform art. 21 din Legea 165/2013,  astfel  cum s-a solicitat in subsidiar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARATE
Respinge excepţia lipsei calitäţii procesuale pasive a pârâtei ANRP.
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta T.G.G., domiciliatà in ................................. cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat  Dumitrescu Andreea Dana cu sediul in.............. în contradictoriu cu pârâtele CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU - COMISIA NATIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în Bucureşti, Calea Floreasca, nr.202, sector 1 şi AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, cu sediul în Bucureşti, Calea Floreasca, nr..202, sector 1.
Obligá pârâtele sà soluţioneze dosarul de despãgubire nr. 23479/FFCC/2011, conform art. 21 din Legea 165/2013.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţatà azi,17.12.2014, la Tribunalul Argeş —Secia Civilà, complet specializat Contencios Administrativ şi Fiscal.
Presedinte,


luni, 4 mai 2015

Căile de atac împotriva încheierilor privind aplicarea penalităţilor prevăzute de art. 905 N.C.P.C.

Materia executării silite a obligaţiilor de a face care nu pot fi îndeplinite prin altă persoană decât debitorul, instituţie reglementată de dispoziţiile art. 580 ind. 3 C.P.C. 1865, respectiv art. 905 N.C.P.C. constituie un subiect ale cărui particularităţi au mai fost abordate de către noi, mai ales prin prisma reglementării procesuale civile anterioare.
Caracterul special al acestei modalităţi de executare silită, care rezultă atât din finalitatea executării silite (îndeplinirea obligaţiei de a face de către debitor) cât şi din mijloacele legale puse la dispoziţie de legislaţie (aplicarea de amenzi debitorului în vechea reglementare sau de penalităţi în conformitate cu normele noului cod de procedură civilă, măsurile consacrate de executare silită directă, imobiliară sau asupra veniturilor fiind lipsite de raţiune în aceste situaţii) caracterizează această formă de executare silită drept un subiect generator de discuţii şi probabil insuficient reglementat chiar şi în raport de regulile noului cod de procedură civilă. 
Reţinând prevederile art. 905 N.C.P.C., constatăm că referitor la executarea silită a obligaţiilor de a face sau de a nu face care nu pot fi îndeplinite decât prin persoana debitorului, noua reglementare introduce câteva modificări privind desfăşurarea procedurii în sine, cele mai importante fiind: comunicarea în prealabil către debitor a încheierii de încuviinţare a executării silite (o somaţie în acest sens nemaifiind necesară); transformarea amenzii pe zi de întârziere din vechea reglementare în penalitate pe zi de întârziere în favoarea debitorului, cu o valoare mai mare decât cea regăsită în vechea reglementare şi care poate fi calculată şi ca procent  din valoarea obligaţiei, atunci când aceasta este evaluabilă în bani; micşorarea termenului după care debitorul poate solicita stabilirea valorii finale a penalităţilor (amenzii în fosta reglementare), de la 6 luni, la 3 luni.
Aceste modificări au fost binevenite, conferind creditorului mijloace suplimentare în sensul executării cât mai eficiente a obligaţiei din titlul executoriu.
Pe de altă parte, raportându-ne la modalitatea de reglementare a procedurii în sine, atât în lumina normelor Codului de Procedură Civilă 1865 cât şi ale noului Cod de Procedură Civilă, reţinem că un subiect care a dat naştere la numeroase contradicţii îl constituie exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor care au ca obiect aplicarea de amenzi/penalităţi.
Astfel, cu privire la acest aspect, dispoziţiile art. 580 ind. 3 al. (1), teza a II -a şi al (3) C.P.C. 1865, stabileau: 
"Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu."
"Amenda civilă va putea fi anulată, în tot sau în parte, ori redusă, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestaţie la executare."
Analizând prevederile menţionate, constatăm următoarele: în vechea reglementare, încheierile având ca obiect aplicarea de amenzi civile prin care erau admise cererile formulate aveau caracter irevocabil. Aşadar, împotriva acestora, debitorul nu mai putea exercita nicio cale ordinară de atac, singura cale de a anula amenda sau de a micşora cuantumul acesteia reprezentând-o contestaţia la executare. 
Aceeaşi abordare este preluată şi în conţinutul noului Cod de Procedură Civilă, art. 905 al.(2) şi (5) stabilind:.
"Când obligaţia nu este evaluabilă în bani, instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu."
"Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării."
Astfel, dacă  în ceea ce priveşte încheierile prin care s-a dispus aplicarea de amenzi/penalităţi de întârziere, atât vechea cât şi noua reglementare consfinţesc caracterul irevocabil/definitiv al acestora, probleme a pus situaţia încheierilor prin care s-au respins cererile susamintite, cu privire la care nici noul şi nici vechiul Cod de Procedură Civilă nu fac nicio o menţiune. 
Din această perspectivă, modalitatea de formulare a legiuitorului atât în ceea ce priveşte art 580 ind.3 C.P.C. 1865 cât şi în ceea ce priveşte art. 905 N.C.P.C. poate da naştere la diverse interpretări, printre care şi abordarea greşită că atât încheierile prin care s-au admis cererile de aplicare penalităţi cât şi cele prin care s-au respins astfel de cereri sunt definitive. O astfel de interpretare, nu numai că încalcă orice normă de interpretare juridică, ci,  prin lipsirea creditorului căruia i s-a respins cererea de orice mijloc legal prin care să o poată contesta, aceasta îl pune în imposibilitatea de a mai putea obţine executarea titlului executoriu, situaţie inadmisibilă şi care prin prisma art. 6 N.C.P.C. îngrădeşte însuşi dreptul la un proces echitabil.
 În interpretarea logică a prevederilor menţionate şi reţinând şi principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, în lipsa unei prevederi exprese a legiuitorului, este de netăgăduit că încheierile prin care se resping cererile de aplicare penalităţi sunt supuse normelor de drept general, fiind atacabile cu apel în lumina noului Cod de Procedură Civilă, sau cu recurs, în cazul celor guvernate de fosta reglementare.
Deşi probabil este vorba de o simplă economie în exprimare a legiuitorului, pentru evitarea interpretărilor eronate cu privire la acest aspect, ar fi fost de dorit ca în conţinutul art. 905 N.C.P.C., acesta să introducă şi o menţiune expresă referitoare la calea de atac ce poate fi exercitată împotriva încheierilor prin care s-au respins cererile având ca obiect aplicare penalităţi, cum de altfel, putem regăsi în reglementarea altor instituţii ale procedurii civile, cum ar fi contestaţia la executare, materia executării silite sau procedurile speciale.
Dintr-o perspectivă diferită, tranzlaţia destul de anevoioasă uneori între normele vechiului Cod de Procedură Civilă şi cele ale noului Cod de Procedură Civilă a generat premisele producerii de erori şi în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor având ca obiect aplicare penalităţi, inclusiv asupra menţionării căilor de atac ce se pot exercita împotriva încheierilor respective, considerându-se de către instanţele de fond că acestea sunt atacabile cu recurs, deşi executarea silită fusese iniţiată sub imperiul noului Cod de Procedură Civilă. Este lesne de înţeles că soluţiile date în acest sens eludează prevederile art. 7 şi 8 din Legea nr. 76/2012. 
Reţinând cele expuse, în raport de prevederile art. 905 N.C.P.C, dar şi de cele ale Legii nr.76/2012 , conchidem că  încheierile prin care se resping cererile având ca obiect aplicare penalităţi  sunt atacabile cu apel.
Această soluţie este susţinută indubitabil  şi de practica instanţelor de judecată. 
Astfel, prin Decizia nr. 2842/18.12.2014, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 7156/280/2014, recalificând calea de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de aplicare penalităţi din recurs în apel,  instanţa de judecată "apreciind că în speţă calea de atac este exclusiv apelul şi văzând că în mod greşit instanţa de fond a stabilit calea de atac ca fiind recursul, va admite excepţia de inadmisibilitate a căii de atac a recursului cu consecinţa respingerii recursului ca inadmisibil şi prin urmare va dispune comunicarea din oficiu a hotărârii prezente către toate părţile urmând ca de la data comunicării să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege."
Este de prisos să menţionăm că în speţa susamintită, având ca obiect cerere pentru pronunţarea unei încheieri în vederea aplicării de penalităţi debitorului, soluţia recalificării căii de atac de către instanţa de control din recurs în apel este consfinţită expressis verbis şi de prevederile art. 456 şi 457 N.C.P.C., texte legale care confirmă apelul ca şi cale ordinară de atac şi care conferă instanţei de control judiciar atributul de a repune partea interesată în termenul de exercitare a căii de atac prevăzută de lege, atunci când aceasta a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, în considerarea menţiunilor instanţei de fond.
În speranţa că instanţele investite cu soluţionarea cererilor având ca obiect acordare penalităţi pentru neexecutarea obligaţiei de a face vor realiza o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 905 N.C.P.C., reţinem că doar încheierile prin care s-au admis cererile formulate sunt definitive, cu toate efectele juridice ce decurg din acest aspect, cele prin care sunt respinse acţiunile introduse, fiind supuse controlului judiciar, prin exercitarea căii de atac prevăzută de lege.
http://www.juridice.ro/373978/caile-de-atac-impotriva-incheierilor-privind-aplicarea-penalitatilor-prevazute-de-art-905-ncpc.html




miercuri, 1 aprilie 2015

Când te amendează ANAF pentru lipsa bonului fiscal

În urma modificărilor legislative intrate în vigoare la data de 01.03.2015, ANAF nu mai pridideşte să aplice sancţiuni contravenţionale pentru neemiterea bonurilor fiscale, chiar şi pentru sume derizorii. Acestea sunt întemeiate pe prevederile art. 10 şi 11 din O.G. nr.28/1999, cuantumul amenzilor ridicându-se chiar şi la 15 000 lei. În plus, pentru faptele menţionate, ANAF aplică şi sancţiunea complementară de suspendare a funcţionării societăţii comerciale/punctului de lucru, pe perioada de 1-3 luni. Este de prisos să menţionăm că în cazul celor sancţionaţi pentru un plus faptic în casă de câţiva lei, aceste sancţiuni sunt total disproporţionate în raport cu gravitatea faptei, cu circumstanţele în care aceasta a fost săvârşită şi cu urmările sale.
În acest context, sancţiunile aplicate în modalitatea expusă mai sus încalcă cu prisosinţă prevederile art. 5, 7 şi 21 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, ele putând fin contestate cu succes în instanţă .
Mai jos reproducem textul art. 5, 7 şi 21 din O.G. nr. 2/2001:
Art.5 "(5) Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.
(6) Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei."

Art.7 "(1) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
(3) Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune."

Art. 21 "(3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal."

miercuri, 18 februarie 2015

Caracterul nelegal al executării silite în lipsa comunicării actului administrativ fiscal


SENTINTA CIVILA NR. 10144/2014

Sedinta publica de la 28 Octombrie 2014
Cornpletul compus din:
PREŞEDINTE Anca Rãdulescu
Grefler Felix Gabriel Bajenaru

Dosar nr. 12858/280/2013
SENTINTA CIVILA Nr. 10144/2014
Sedinta publica de la 28 Octombrie 2014
Cornpletul compus din:
PREŞEDINTE Anca Rãdulescu
Grefler Felix Gabriel Bàjenaru

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul U. M si pe intimatele AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - PRIN DIRECTIA GENERALA A FJNANTELOR PUBLICE ARGES si CASA DE ASIGURARI DE SANATATE ARGES, avand ca obiect contestatie la executare si intoarcere executare.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile, contestatorul fiind reprezentat de avocat Andreea Dumitrescu.
Procedura legal îndeplinită.
Instanta, potrivit art. 131 Cod procedura civila, verificandu-si din oficiu competenta, constata ca este competenta general, material si teritorial sa judece pricina.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereazä instantei ca au sosit relatiile de la Casa de Asigurari de Sãnătate.
Având cuvântul, apărãtorul contestatorului arată că are cunostinţă de relaţii. Nu mai are cereri de formulat. Solicită proba cu înscrisurile de la dosar.
In temeiul art. 255 si 258 Cod procedurã civilă, instanţa incuviinţeaza partilor proba cu înscrisuri si, având în vedere că nu mai sunt excepţii de invocat sau cereri de formulat, instanţa acordă cuvantul asupra excepţiilor si asupra fondului cauzei., conform prevederilor art. 392 Cod procedura civilă.
In acest sens, avocat Dumitrescu solicită respingerea excepţiei inadmisibilitii cererii de chemare în judecată. Contestaţia este întemeiată pe art. 172 Cod Procedură Fiscalã si are ca obiect anularea mäsurii popririi, nefiind vorba despre contestatia unui act fiscal.
Pe exceptia lipsei calitàtii procesuale pasive a C.A.S. Arges, solicită respingerea exceptiei. Aceasta are calitate pasivà conform Legii 25/2006 si Codului de Procedură Fiscalà, fiind beneficiar al cotelor plàtite de contestator la bugetul sànàtàtii.
Pe fond, solicita admiterea contestaţiei, anularea popririi instituite asupra contului contestatorului si restituirea sumei retinute nelegal de càtre paratã. Invocă prevederile art. 44 Cod Procedurà Fiscalã si Normele metodologice de aplicare, ale càror dispoziţii au fost incàlcate prin executarea silità. Invocà si Decizia nr. 536/2011 a Curtii Constitutiona1e a României, cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal. Invocă art. 144 din Normele Metodologice de aplicare a Codului de Procedură Fiscală, legat de faptul că poprirea nu trebuie să depăseascä 1/3 din venit. Cu cheltuieli de judecatà.
In conformitate cu prevederile art. 394 Cod de Procedură Civilà, considerându-se lămuritã, instanta declară dezbaterile închise si rămâne în pronunţare asupra excepţiilor si asupra fondului cauzei.

INSTANTA
Constată cä prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Piteşti la data de 21.06.2013, sub nr. 12858/280/2013, contestatorul U. M. în contradictoriu cu intimatele AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE ARGES si CASA DE ASIGURARI DE SANATATE ARGES, a formulat contestaţie la executare împotriva màsurii executării silite prin poprire, instituită asupra contului contestatorului cu numărul..........................., deschis la B.R.D.- Sucursala Argeş, solicitând anularea popririi instituite asupra contului susamintit, anulanea tuturor celorlalte acte de executare (inclusiv a titlului executoriu) emise în dosarul de executare întocmit pe numele său si restituirea sumei de 1133 lei, sumă reţinută prin poprire.
În motivare contestatorul arată că este pensionar militar încă din anul 1998 şi a deţinut o asociaţie familială, entitate fără personalitate juridică care a funcţionat între anii 2004—2007, respectiv ....................ASOCIAŢIE FAMILIALĂ , cu sediul in ..........................................................
A mai arãtat contestatorul că asociaţia respectivà a fost înfiinţată cu respectarea dispoziţiilor legale, in vigoare la acea vreme iar pe parcursul desfãşurării activitaţii, a declarat veniturile realizate la instituţiile abilitate în vederea impunerii. 
Susţine cã, în ceea priveşte cotele datorate catre bugetul Casei Naţionale de Asigurari de Sănàtate, acestea au fost reţinute din pensia lunară. In acest context, a constatat în data de 18.06.2013 (data la care s- a deplasat la sncursala BRD Piteşti pentru a-şi ridica pensia), că din contul pe care îl deţine la banca susamintită, fusese indisponibilizată suma de 1133 lei (20,50 lei în data de 23.05.2013 şi 1112,50 lei în data de 17.06.2013).
Mai precizează contestatorul că i s-a adus la cunoştinţă că suma reţinută reprezintă contravaloarea unor cote restante la bugetul de asigurări de sănătate, sume pentru a căror percepere, s-ar fi initiat executarea silită prin poprire impotriva sa. 
Referitor la executarea silitã iniţiata de institutiile intimate, contestatorul a arátat următoarele:
Raportat la prevederile art. 216 din Legea. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanataţii, dar şi la cele ale altor acte normative din domeniu, sumele reprezentând cotele plătite bugetului naţional de sănătate au caracterul unor creanţe bugetare şi executarea silită a acestora se desfãşoară în conformitate cu prevedeile Codului de Procedura fiscală (O.G nr. 92/2003).
Astfel, s-a arãtat că începerea executării silite este precedata de emiterea pe numele contribuabilului a unui titlu executoriu, act administrativ-fiscal, care trebuie comunicat acestuia în conformitate cu prevederile art. 44 Cod Procedurá Fiscala
Cu privire la efectuarea executării silite prin poprire, se aratã că aceasta se desfăşoară în conditiile si limitele stabilite de pct. 144.4 din Normele Metodologice ale Codului de Procedurã Fiscala, text legal care statuează: ,,Salariile şi alte venituri periodice realizate din muncă, precum şi alte sume ce se platesc periodic şi sunt destinate asigurãrii mijloacelor de existenţă ale debitorului sunt urmăribile în condiţiile prevăzute de art 409 din Codul de procedură civilă”.
Cu privire la plata unor cote suplimentare la bugetul casei de sãnătate de cãtre persoanele pensionare care obţin un venit suplimentar (în cazul de faţă prin deţinerea unei asociaţii familiale), prevederile art. 296 ind. 23 at (6) Cod Procedurà Fiscală, excepteaza de la indeplinirea acestei obligaţii persoanele care realizează venituri din pensii, asigurate în sistemul public de pensii”.
În concluzie, se reţine că este de esenţa executării silite (fie ea prin poprire sau executare silita mobliară sau imobilliară), existenta unui titlu executoriu si a unei somaţii, comunicate contribuabilului în conformitate cu prevederile legale în vigoare. De asemenea, atunci când este vorba despre o executare sililită prin poprire, aceasta nu se poate desfăşura decât sub guvernarea normelor imperative conţinute de art 409 din fostul C.P.C., text legal în vigoare şi care a fost preluat de dispoziiile art 728 N.C.P.C.
Totodatã, se aminteşte faptul că persoanele care obtin venituri din pensii şi care au calitatea de asiguraţi ai sistemului public de pensii nu pot fi obligate la plata unor cote suplimentare la bugetul casei de asigurări de sănătate.
De plano, o executare silită realizata cu încălcarea normelor sus amintite este nulă şi nu poate produce niciun efect juridic.
In ceea ce privete situaţia de fapt, se arată cá în cazul contestatorului, pensionar, asigurat al sistemului public de pensii, s-a procedat la instituirea popririi asupra contului bancar deţinut la B.R.D.Sucursala Argeş, cu numărul ..........., fiind reţinuta suma totală de 1133 lei (20,50 lei in data de 23.05.2013 şi 1112,50 lei în data de 17.06.2013), sumã care reprezinta debit faţă de pretinsul creditor Casa de Asigurari de Sănătate Argeş.
Această masura a fost aplicată fara ca în prealabil creditoarea Casa de Asigurări de Sanatate sa emita şi să îi comunice vreun titlu executoriu pentru suma respectivã, cerinţe minime şi obligatorii pentru inceperea executãrii silite, aşa cum statuează şi dispoziiile art 141 Cod Procedura Fiscala. De altfel, în raport de prevederile art. 222 din Legea nr. 95/2006, în calitate de pretins creditor al pretinselor sume datorate către bugetul de sanatate, Casa de Asigurari de Sănătate Argeş avea obligaţia ca, anual, sã îl informeze asupra nivelului cotelor pe care le datoreaza, asupra modalităţii păţii acestora şi asupra obligaţiilor ce revin în sarcina sa.
Referitor la modalitatea de executare, s-a învederat că aceasta s-a rea1izat cu încălcarea limitelor prevăzute de pct. 144.4 din Normele Metodologice ale Codului de Procedurà Fiscalã, suma poprità (respectiv 1133 lei), fiind mai mare de o treime din venitul net lunar obtinut din pensie al contestatorului.
Alături de toate aceste nereguli grave, executarea silită împotriva contestatorului s-a realizat şi cu eludarea dispozitiilor art. 296 ind.23 al. (6) Cod Procedurã Fiscalã, text legal citat mai sus şi care exclude pensionarii asiguraţi în sistemul public de pensii (ca subsemnatul) de la plata unor cote suplimentare la bugetul de asigurãri de sănătate.
Considerä conrestatorul că, obligatia sa la plata unor cote suplimentare către bugetul casei de asigurari de sànãtate generează, sine die, o îmbogãţire fără just temei în favoarea instituţiilor intimate, situatie inadmisibila şi sanctionată de normele de drept civil.
Pe de altă parte, din aceeaşi perspectiva, mäsura de executare silită aplicatã în cazul sãu echivalează practic cu o dublă impozitare, situaţie care este în totalà contradicţie atât cu normele de drept fiscal în vigoare dar şi cu prevederile Legii nr. 95/2006.
De altfel, prin prisma faptului că veniturile sunt considerate un bun proprietate privată, indisponibilizarea nejustificată a acestora de cãtre intimate creeazà şi premisele încălcãrii art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeanà pentru Apărarea Drepturilor Omului.
In drept, au fost invocate disp. art. 172 C.pr.fisca1.
La data de 02.04.2014 intimata Casa de Asigurări de Sănătate Argeş a depus la dosar întâmpinare, invocînd excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa.
În motivarea excepţiei s-a arătat că potrivit art. V pct.10 din OUG 125/2011, începând cu data de 01.07.2012 Agenţia Natională de Administrare Fiscalã, prin organele fiscale din subordinea acesteia, se subroga în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale Casei de Asigurari de Sànàtate Argeş şi dobândeşte calitatea procesuala a acesteia, pentru litigiile având ca obiect contestaţiile la executare sau contestaţiile împotriva actelor prin care se dlispun şi se aduc la indeplinire măsurile asiguratorii.
La data de 26.05.2014 intimata a formulat întimpinare, precizând cà, începând cu data de 01.07.2012, creanţele privind fondul de sănătate sunt colectate si administrate de ANAF prin organele sale teritoriale, plata facandu-se la unitaţile Trezoreriei Statului din cadrul organelor fiscale în raza càrora sunt luaţi în administrare contribuabilii, Casa de Asigurări de Sanatate Argeş având doar obligaţia de a emite deciziile prin care se individualizează obligatiile de plata ramase neachitate la data de 30.06.2012.
Solicită verificarea achitãrii taxei judiciare de timbru aferentă contestaţiei, conform dispoziiilor OUG 80/2013 privind taxele judiciare de titmbru.
S-a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, întrucât, potrivit disp.art.172 Cod proc.fisc., contestaţia la executare trebuie sà se întemeieze pe invocarea unor neregularitaţi cu privire la actele de executare propriu-zise şi nu cu privire la existenţa titlului executoriu. Este astfel inadmisibilă contestarea legalităţii şi temeiniciei titlului executoriu reprezentat de decizia de impunere şi decizia referitoare la obligaţii de p1ată accesorii emisă în dosarul nr. 2189/11.06.2012.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată întrucât, la data prezentei contestaţii, petentul figura in evidentele fiscale cu obligaţii de plata în cuantum de 1108 lei, reprezentând contributii de asigurări sociale de sănàătate şi 25 lei venituri din amenzi..
Astfel, institutia fiscala a început executarea silità prin emiterea urmàtoarelor acte de executare:
somaţia nr. 33010022184730/17.12.2012 şi titlul executoriu nr. 33010013539885/17.12.2012 pentru suma de 1108 lei, reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate şi venituri din amenzi; deciziile referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr. 2798/330133375898/31.12.2012 pentru suma de 122 lei şi 2178/330136166559/31.08.2013 pentru suma de 35 lei; adresa de înfiinţare poprire nr.1052273/08.05.2013 pentru suma de 1108 lei.
Potrivit art.172 Capitolul XI din O.G. nr.92/2003, republicata: “(1) Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încàlcarea prevederior prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză sà îndeplinească un act de executare în condiile legii.
(3) Contestaţia poate fi făcutà şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornita executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţa judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si dacă pentru contestarea lui nu exista o altă procedură prevăzută de lege.”
Din interpretarea dispoziţiilor art.172 din O.G. at. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, cu modificările si completările ulterioare în vigoare, rezultà, fără echivoc, faptul cà, o
contestaţie la executare nu se poate întemeia pe invocarea unor neregu1arităţi cu privire la actele de executare atacate.
În cauză, din lecturarea motivelor invocate in apărare de cãtre contestator nu rezultä nici un motiv de nelegalitate, nici o încălcare a dispoziilor O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală referitoare la la executarea silită.
În aceste condiţii, prin acţiunea de faţă, instanţa nu poate fi pusă in situaţia de a verifica nici un aspect ce ţine de legalitatea actului adininistrativ fiscal ori a situatiei generatoare emiterii lui, deoarece nu are competenţa materială de a face acest lucru, in acest caz, legea instituind o procedura specială prevăzută de art. 205 şi urm. din din O.G. 92/2003.
Mai mult, este inadmisibilă atacarea legalităţii si a măsurilor dispuse prin titlurile de creanţă ce stau la baza executării silite - respetiv decizia de calcul accesorii întocmită de Casa de Asigurari de Sănátate Argeş, intrucât aceasta este conform art. 172 al.(3) teza II “ act pentru a cărui contestare există o altă procedură prevăzută de lege, respectiv, procedura prevăzută de art.205 şi următoarele din Codul de procedură fiscalà sau procedura prevăută de Legea contenciosului administrativ”.
Intimata a depus la dosarul cauzei înscrisuri (fil39-51).
La data de 30.05.2014 contestatorul a depus la dosar rãspuns intâmpinare.
In cauzã s-a administrat proba cu înscrisuri şi s-au solicitat relaţii de la Casa de Asigurări de Sănãtate Argeş (fil.88).
S-a solicitat intimatei ataşarea, în integralitate, a dosarului de executare nr.............................
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine cã la data de 17.12.2012, s-a emis titlul executoriu cu nr. 33010013541166 pentru suma totală de 1108 lei, la natura obligaţiei fiscale fiind făcute menţiuni în sensul că acestea reprezintă contribuţii de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activităţi independente indicându-se şi documentele prin care se evidenţiază suma de plată ca fiind dec. ACC nr. 2189/11.06.2012 şi dec. nr. 2189/11.06.2012, în suma totală de 1083 lei şi 25 lei venituri din amenzi, precizându-se şi documentul prin care s-a evidenţiat suma de plată , SC/HJ/PV nr. 0347415/12.06.2012.
La aceeaşi dată s-a emis şi somaţia cu nr. 3/30/1/330100182709781/17.12.2012 în care este preluat titlul executoriu anterior amintit ca şi suma totalà de 1108 lei (fil 86-87).
La data de 31.12.2012 s-a emis decizia referitoare la obligaţia de plată accesorie nr. 330133375898 pentru suma totală de 122 lei. cu anexa ( fil 60-61).
La data de 10.06.2013, s-a emis titlul executoriu cu nr. 33010015395204 pentru suma totală de 122 lei , la natura obligaţiilor făcându-se menţiuni, acestea reprezintă contribuţii de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizeazã vemturi din activităţi independente, indicându-se şi documentele pentru care se evidenţiază suma de plată, ca fiind 330133375898, precizându-se termenul de plată ca fiind 20.05.2013. 
La data de 23.11. 2013 s-a emis titlul executoriu cu nr. 33010018208938 pentru suma totala de 35 lei, la natura obligaţiei fiscale fiind făcute menţiuni în sensul că acestea reprezintă contribuţii de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activităţi independente indicându-se şi documentele prin care se evidenţiază suma de plată ca fiind 330136166559, precizându-se termenul de plată 05.12.2013.
La aceeaşi data s-a emis şi somaţia cu nr.. 3/30/1/2013/33010022198868/23.12.2013 in care este preluat titlul executoriu anterior amintit ca şi sumă totală de 35 lei (f 51-52).
Pretinde contestatorul, printre apărările formulate prin cererea de chemare în judecatà cã niciodată nu i-a fost comunicat titlul de creanţa prin care s-a stabilit sumele pe care le datoreazá, împrejurare faţă de care executarea se realizeazà în lipsa unui titlu executoriu.
In cadrul dosarului de executare solicitat în integralitate şi în mod expres de cátre instanţã, intimata a ataşat pe 1ângă cele trei titluri executorii şi somaţiile sus individualizate şi decizia cu nr. 2189/11.06.2012, referitoare la obligaţile de plata şi calcul accesoriu (f. 63).
Din cuprinsul relaţiilor comunicate instanţei de cätre CAS Argeş, rezultã că decizia nr. 2189/11.06.2012 a fost comunicatà contestatorului prin afişare concomitent la sediul CAS Argeş şi pe pagina de internet casag. ro, motivat de faptul cã deciziile nu au putut fi comunicate prin una din modalităţile prevăzute de lege.
Reţinând cele expuse mai sus, Instanţa apreciază că decizia de impunere nr. 2189 / 11.06.2012 nu constituie titlu executoriu, intrucât nu a fost comunicată debitorului şi nici accesoriile calculate pentru sumele menţionate în acest titlu de creanţă nu pot fi percepute, urmând a fi anulate.
In ceea ce priveşte excepţia inadmisibi1ităţii, instanţa apreciază cã, deşi este vorba de procedura contestatiei la executare, in care se analizeaza doar legalitatea actelor de executare, verificarea existentei sau nu a unui titlu de creanţa care sã fie opozabil şi să producà efecte juridice nu excede cadrului procesual şi nu este inadmisibilà, aceasta reprezentând o condiţie imperios necesară pentru ca executarea silită sá fie demarată in conditii legale.
Ca urmare, instanţa urmeazä să respingã excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CAS Argeş, instanţa reţine că potrivit disp.art. V pct.10 din OUG 125/2011, incepând cu data de 01.07.2012 Agenia Naţiona1ă de Administrare Fiscală, prin organele fiscale din subordinea acesteia, se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale Casei de Asigurări de Sănătate Argeş şi dobândeşte calitatea procesuală a acesteia, pentru litigiile având ca obiect contestaţiile la executare sau contestaţiile impotriva actelor prin care se dispun şi se aduc la indeplinire măsurile asiguratorii.
Ca urmare, începând cu data de 01.07.2012, CAS Argeş nu mai are calitate procesulă pasivă în litigii având ca obiect contestaţii la executare, astfel ca se va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi va respinge contestaţia la executare formulată in contradictoriu cu această intimatä ca fiind formulată impotriva unei persoane fărà calitate procesuaiă pasivà. .
Potrivit disp. art. 172 din OG nr.92/2003 republicatã:
“[(1)Persoanele interesate pot face contestaţie impotriva oricãrui act de executare efectuat cu încãlcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuzã să îndeplineasca un act de executare în condiiile legii. 
(2) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanţă preşedinţială prevàzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civilă nu sunt aplicabile”, iar conform art 173 din acelasi act normatv:
"(1) Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data când:
a) contestatorul a luat cunoştinţà de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din
comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită, ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod."
Prin art. 174 din OG r.92/2OO3 republicat s-a preväzut că:
“(1) La judecarea contestaţiei, instanţa va cita şi organul de executare in a cărui razã teritorialã se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit. 
3) Dacă admite contestaţia la executare, instanta, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat, îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseşi, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de exeutare a cărui îndeplinire a fost refuzată". 
Concluzionând în sensul că executarea silită a început în absenţa unor titluri de creanţă devenite executorii în condiţiile legii, fiind nelegală, se impune desfiinţarea actelor de executare în ceea ce priveşte sumele contestate, respectiv cele reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate şi accesorii ale acestora 
Prin urmare, in temeiul textelor de lege enunţate, vi fi admisä contestaţia la executare dispunându-se anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul nr. 1481119034998 al ANAF - Administratia Judeţeana a Finanţelor Publice Argeş pentru sumele reprezentând contriibuţii de asigurări sociale de sanatate şi accesorii ale acestora, menţinând actele de executare pentru suma de 25 lei reprezentând venituri din amenzi. 
Potrivit disp.art. 174 alin.4 C.proc.fisc., instanta va dispune restituirea sumelor rezultate în urma înfiinţării popririi cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate şi accesorii ale acestora.
Conform disp.art. 453 NCPC, va obliga intimata ANAF - Administraţia Judeţeanş a Finanţelor Publice Argeş la plata cştre contestator a sumei de ............lei cheltuieli de judecatã (taxă timbru şi onorariu avocat).