Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial nr. 1089/04.12.2023, a intrat în vigoare, în mare parte, la data de 01.09.2024, cu excepția câtorva articole ale actului normativ, care au produs efecte de la data de 01.01.2024.
Modificarea legislației din domeniul pensiilor din sistemul public a fost justificată, aparent, de necesitatea sporirii gradului de sustenabilitate și de predictibilitate a normelor aplicabile în materie, respectiv de a corecta eventualele inechități sociale.
Iar legiuitorul a apreciat că un astfel de obiectiv poate fi atins prin reglementarea unei modalități de calcul a drepturilor de pensie total diferită față de cea anterioară (Legea nr. 263/2010), formulă aplicabilă tuturor titularilor de pensii din sistemul public, indiferent de data pensionării.
Prin aceea că prevedea recalcularea tuturor pensiilor deja aflate în plată, încă din faza de dezbatere publică, Legea nr. 360/2023 a dat naștere la numeroase discuții și polemici vizând posibilitatea ca, urmare a intervenirii sale, un număr semnificativ de pensii, aflate în plată la momentul respectiv, să fie diminuate.
Anterior intervenirii Legii nr. 360/2023, modalitatea de calcul a drepturilor de pensie era reglementată de Legea nr. 263/2010, care la art. 94, respectiv art. 95, stabilea că valoarea pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat cu valoarea unui punct de pensie, punctajul mediu anual obținându-se prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 5.
Conform anexei nr.5 din actul normativ citat, durata stagiilor minim și complet de cotizare varia în funcție de data nașterii persoanei care urma a beneficia de drepturi de pensie.
Însă Legea nr.360/2023, prin art. 144 al.(1) și (2), respectiv art. 83 al.(1), art. 84 al.(1) și art. 85 (1) și (2) instituie o formulă de calcul a pensiilor din sistemul public, total diferită față de cea anterioară, având ca punct de reper stagiul mediu de cotizare de 25 de ani, urmând ca, de la data respectivă, toate pensiile (inclusiv cele aflate deja în plată) să fie stabilite după noua regulă.
În plus, conform art. 15 al actului normativ citat, stagiile de cotizare efectuate în locurile de muncă în condiții deosebite sau în condiții speciale, perioadele suplimentare acordate acestora, perioadele suplimentare la vechimea în muncă acordată în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I și/sau a II-a de muncă și perioada suplimentară acordată pentru perioadele de stagiu de cotizare realizate în condiții deosebite și/sau speciale de muncă după data de 1 aprilie 2001 vor fi considerate stagii de cotizare în condiții normale.
Cu referire la aplicarea textului legal de mai sus, lămuriri suplimentare sunt aduse de art. 13 (4) din Anexa la H.G. nr. 181/2024 privind Normele de aplicare a Legii nr. 360/2023 care, în mod paradoxal, stabilește că stagiile de cotizare menționate la art. 15 din lege (considerate stagii de cotizare în condiții normale), apar ca stagii necontributive.
Aceasta deși un stagiu de cotizare efectuat în condiții normale se materializează, per se, în contribuțiile plătite de asigurat, neputând avea decât o valoare contributivă și în nici într-un caz necontributivă.
Neretroactivitatea
Cel mai important efect al Legii nr. 360/2023 este acela că, urmare a intervenirii acesteia, vor fi supuse recalculării toate pensiile din sistemul public deja aflate în plată, cuantumul acestora urmând a fi determinat după noua formulă reglementată de legiuitor.
Altfel spus, prevederile legale în speță produc nu numai efecte viitoare dar și cu caracter retroactiv, intervenind asupra unor situații juridice deja încheiate, respectiv modificând cu efect retroactiv criteriile și condițiile acordării drepturilor de pensie și metodologia de calcul a acestora.
Or o atare abordare este contrazisă de însăși Curtea Constituțională, care, prin Decizia nr. 375/2005 [1] a statuat că “legiuitorul are dreptul și obligația să stabilească criteriile și condițiile concrete ale exercitării dreptului la pensie, inclusiv modul de calcul și de actualizare a cuantumului pensiei.”, noile reglementări neputând „fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv, în privinta cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrarii lor în vigoare”.
Este de netăgăduit că operațiunea de recalculare a pensiilor privește trecutul, stagiul de cotizare fiind realizat și finalizat în totalitate sub imperiul legii vechi, fiind vorba de un drept dobândit definitiv sub imperiul legii vechi.
Or intervenția legii noi asupra unui drept dobândit definitiv sub imperiul legii vechi, fie el și supus unor forme de valorificare sub imperiul legii noi, constituie o violare a principiului neretroactivității legii civile și o încălcare a art. 15 din Constituția României.
Acestea fiind zise, reținem că momentul constituirii drepturilor de pensie este acela la care se emite decizia de pensionare și la care dreptul la pensie devine exigibil și că modificarea conținutului acestui drept peste momentul mai sus arătat, constituie un demers inacceptabil și care nu poate fi justificat în nici într-un caz de necesitatea de a reechilibra bugetul public și nici măcar de o așa zisă restabilire a echității dintre asigurați.
Pe de altă parte, modificarea în mod retroactiv a conținutului dreptului la pensie echivalează cu o intervenție asupra unui drept câștigat, garantat de Constituția României prin art. 47 (2), situație care periclitează însăși securitatea juridică.
O astfel de concluzie se desprinde, fără nicio posibilitate de tăgadă, și din raționamentul îmbrățișat pe scară largă în materie, conform căruia "......dacă legea nouă nu ar respecta ceea ce a
fost făcut în cadrul prevederilor legii vechi, încrederea ar dispărea şi, odată
cu ea, ar fi atinsă autoritatea legii, căci voinţa de a da ascultare
permisiunilor, ordinelor şi opiniilor legale, ar fi, desigur, în bună măsură
demobilizată dacă cel ce s-a supus lor nu ar fi sigur că, procedând astfel, va
sta sub scutul legii." [2]
Sintetizând cele mai sus enunțate, conchidem că, în contextul în care noua modalitate de calculare a pensiilor reglementată de Legea nr. 360/2023 se aplică și pensiilor deja aflate în plată la data intervenirii actului normativ menționat, se încalcă principiul neretroactivității legii civile.
Nediscriminarea și egalitatea de tratament
Acceptând viziunea legiuitorului, reținem că una dintre finalitățile adoptării Legii nr. 360/2023 a fost eliminarea inechităților dintre categoriile de asigurați, prin încercarea de a crea un sistem omogen de stabilire și de calcul a drepturilor de pensie.
Însă, în mod paradoxal, analizând conținutul art. 15 și al art. 144 al.(1) și (2), respectiv al art. 83 al.(1), art. 84 al.(1) și art. 85 (1) și (2) din Legea nr. 360/2023, constatăm că aceste texte de lege creează tocmai premisele apariției unor situații contrare egalității de tratament și nediscriminării.
În primul rând, în ipoteza interpretării art. 15 din Legea nr. 360/2023 în sensul că stagiile de cotizare efectuate în condiții normale sunt necontributive, conform art. 13 (4) din Anexa la H.G. nr. 181/2024, la recalcularea sau la calcularea drepturilor de pensie, casele de pensii teritoriale vor putea înlătura de la valorificare o serie de perioade de timp lucrate și asupra cărora asiguratul a cotizat.
În al doilea rând, conform art. 144 al.(1) și (2) al actului normativ, valoarea punctului de referință utilizat la stabilirea cuantumului pensiei va fi calculată în toate cazurile pe baza nivelului mediu al stagiilor de cotizare, adică 25 de ani.
Pe de o parte, prevederile art. 15 din Legea nr. 360/2023, în maniera interpretată de legiuitor, identifică două mari categorii de asigurați, respectiv, cei care au efectuat stagii de cotizare în grupele I și a II-a de muncă sau în condiții deosebite sau speciale, în cazul cărora perioadele suplimentare acordate, denumite “stagii de cotizare în condiții normale” vor avea valoarea unor stagii necontributive și, respectiv, asigurații care nu au stagii de cotizare în condițiile mai sus expuse.
În contextul recalificării “stagiilor de cotizare în condiții normale” pentru perioadele suplimentare efectuate în condițiile de mai sus, în "stagii necontributive", legiuitorul urmărește practic să aplice același regim juridic ambelor categorii de asigurați, cu consecința, evidentă, a avantajării celor din urmă și a dezavantajării celor cu stagii de cotizare în grupele I și a II-a de muncă sau în condiții deosebite sau speciale.
Pe de altă parte, prin formularea utilizată de legiuitor, observăm că și dispozițiile art. 144 (1) și (2) din Legea nr.360/2024 tratează similar persoane aflate în situații diferite, utilizând în toate cazurile nivelul de 25 de ani al stagiului de cotizare, indiferent de stagiul efectiv realizat.
Altfel spus, dispozițiile mai sus citate creează, la rândul lor, o vădită situație de discriminare a asiguraților care au un stagiu de cotizare de peste 25 de ani și vor primi o pensie calculată pe baza stagiului mediu de 25 de ani, deci mai scurt, față de cei care au un stagiu de cotizare situat sub pragul celui mediu de 25 de ani, dar care vor primi o pensie calculată pe baza acestuia din urmă.
Referitor la cele descrise, reținem că, alături de tratamentul diferit aplicat persoanelor aflate în situații similare, omiterea aplicării unui tratament diferit persoanelor aflate în situații diferite, fără a exista o “justificare obiectivă și rezonabilă” pentru această conduită, a fost asimilată de către Curtea Europeană de Justiție unei încălcări a dreptului de a nu fi discriminat.[3]
În acest sens, constatăm că legiuitorul nu a prezentat nicio motivație obiectivă și rezonabilă care să justifice modalitatea de calcul reglementată de art. 15 din Legea nr. 360/2023, în maniera interpretată de cel dintâi, respectiv de art. 144 al.(1) și (2) al aceluiași act normativ, detalii referitoare la așa zisul climat economic și la asigurarea echității între asigurați având valoare pur stereotipică.
Acestea fiind zise, prin faptul că dispozițiile art. 15 din Legea nr. 360/2023, în maniera interpretată de legiuitor și cele ale art. 144 al.(1) și (2) din lege urmăresc avantajarea unor categorii de persoane și dezavantajarea altor categorii, cea dintâi prevedere instituind și posibilitatea ca instituțiile implicate în procesul de calculare/recalculare a pensiilor să intervină asupra cuantumului acestora prin recalificarea stagiului contributiv în necontributiv, acestea contravin dreptului la nediscriminare și la egalitate în fața legii, garantate de art. 16 (1) și (2) din Constituție.
Dreptul la proprietate și dreptul la un nivel de trai decent
Efectele pecuniare ale modificărilor legislative din materia sistemului public de pensii asupra titularilor drepturilor de pensie a pus în discuție însăși posibilitatea afectării dreptului la proprietate privată, pornindu-se de la premisa că noțiunea de pensie este asimilată celei de bun, „acesta înglobând orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică” [4]
Un atare raționament conduce, indubitabil, la concluzia că norme precum cele instituite de art. 15, art. 144 al.(1) și (2), art. 83 al.(1), art. 84 al.(1) și art. 85 (1) și (2) din Legea nr. 360/2023 afectează și exercițiul dreptului la proprietate privată și la un nivel de trai decent, fiind contrare art. 44 (1) și (2) teza I și art. 47 (1) și (2) din Constituție.
Astfel, în accepțiunea că pensia de asigurări sociale poate fi asimilată noțiunii de bun, orice intervenție asupra acesteia comportă, de plano, valențele unei imxtiuni asupra exercițiului dreptului la proprietate privată, demers inacceptabil prin prisma normelor constituționale mai sus arătate dar și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție.[5]
Revenind la conținutul normelor supuse analizei, observăm că acestea instituie următoarele mecanisme juridice care pot conduce ca, urmare a procesului de recalculare, unele pensii să aibă o valoare mai mică decât cea stabilită în baza legislației anterioare:
- determinarea cuantumului pensiei prin înmulțirea numărului total de puncte realizat cu valoarea punctului de referință, unde valoarea punctului de referință reprezintă raportul dintre valoarea punctului de pensie la data intrării în vigoare a prezentei legi și nivelul mediu al stagiilor de cotizare prevăzute de legislația anterioară, respectiv nivelul 25;
- în aplicarea art. 15 din Legea nr. 360/2003 în sensul că stagiile de cotizare efectuate în condiții normale sunt necontributive, conform art. 13 (4) din Anexa la H.G. nr. 181/2024, posibilitatea ca, la recalcularea unui număr semnificativ de pensii, autoritățile abilitate să înlăture de la valorificare o serie de perioade de timp lucrate și asupra cărora asiguratul a cotizat, cu consecința diminuării valorii drepturilor de pensie, și din această perspectivă.
Deși, inițial, conținutul art. 15 din Legea nr. 360/2023 pare constituțional și echitabil, acesta inducând cititorului convingerea că are în vedere stagiul de cotizare contributiv, coroborat cu dispozițiile art.13 (4) din Anexa la H.G. nr. 181/2024, acesta se interpretează în sensul că stagiile de cotizare și perioadele suplimentare, enunțate în textul său, sunt, de fapt, necontributive.
Trecând peste faptul că o astfel de interpretare reprezintă practic un oximoron juridic, o atare abordare este contrară însuși principiilor echității și contributivității, prevederile art. 15 din Legea nr. 360/2023 fiind constituționale doar în măsura în care sintagma stagiu/stagii de cotizare efectuate în condiții normale se referă la stagiul contributiv.
În altă ordine de idei, observăm că Legea nr. 360/2023 instituie o formulă de calcul a drepturilor de pensie fundamentată pe nivelul mediu al stagiilor de cotizare, de 25 de ani, în toate cazurile, pe când legislația anterioară oferea un sistem de calcul mult mai personalizat, fundamentat pe stagiul efectuat în fiecare caz în parte.
Astfel, prin utilizarea algoritmului de calcul mai sus expus, în urma procesului de recalculare, o categorie semnificativă de pensionari va avea valoarea drepturilor de pensie diminuată, prin raportare la cea stabilită anterior și avută în plată la data intervenirii Legii nr. 360/2023.
Or, dacă pe lângă această categorie de pensionari, o adăugăm și pe aceea ale căror pensii au fost diminuate ca urmare a faptului că autoritățile abilitate au recalificat anumite perioade de cotizare ca necontributive, conform art. 15 din Legea nr. 360/2023, în interpretarea dată de art. 13 (4) din Anexa la H.G. nr. 181/2024, pierderile suferite de beneficiarii drepturilor de pensie sunt cu atât mai importante.
Acestea fiind zise, reținem că modificări legislative precum cele de mai sus, care conduc la recalcularea în minus a pensiilor, echivalează cu o încălcare a dreptului la proprietate privată, adică a dispozițiilor art. 44 (1) și (2) teza I din Constituție.
Dintr-o perspectivă diferită, este mai mult decât evident că, atât timp cât prevederile contestate afectează exercițiul dreptului la proprietate privată, acestea produc o imixtiune vădită inclusiv asupra dreptului la un nivel de trai decent, garantat de art. 47 (1) și (2) din Constituție.
Aceasta deoarece, efectele produse de textele de lege criticate, materializate în diminuarea (uneori drastică) a patrimoniului persoanelor titulare de drepturi de pensie, sunt în totală antiteză cu obligația statului de a lua măsuri pentru a asigura cetățenilor săi un nivel de trai decent, dreptul la pensie fiind garantat și neavând o valoare doar pur declarativă și principială, ci trebuind să se concretizeze și în acțiunea autorităților competente de a acorda efectiv persoanei îndreptățite o pensie stabilită pe baza principiului contributivității [6] și care să asigure un nivel de trai decent.
Pentru toate aceste considerente, conchidem că efectele pecuniare generate de dispozițiile legale contestate, asupra situației patrimoniale a titularilor drepturilor de pensie sunt de natură ca, în anumite cazuri, să conducă la o imixtiune flagrantă asupra exercițiului dreptului la proprietate privată și la un nivel de trai decent.
Aspectele analizate mai sus reprezintă doar câteva dintre disfuncționalitățile Legii nr. 360/2023, la o analiză profundă a acesteia putând fi identificate și alte nereguli sau inechități, ale căror efecte, mai mari sau mai mici, vor fi suportate, cu precădere și în mod inevitabil, de beneficiarii drepturilor de pensie din sistemul public.
Consecința majoră a aplicării unor astfel de norme este reprezentată de emiterea unor decizii de recalculare a pensiilor care pot diminua drepturile de pensie ale titularilor, uneori prin încălcarea unor principii esențiale de drept constituțional, precum cele referite mai sus.
În acest context, remediul aflat la dispoziția persoanelor care se consideră nedreptățite este reprezentat de contestarea deciziei de recalculare în instanța de judecată, eventual însoțită de invocarea unor excepții de constituționalitate a prevederilor Legii nr. 360/2023.
[2] M. Eliescu, Aplicarea legii civile în timp şi spaţiu, Conflictele de legi, în Tratat de drept civil, Tr. Ionaşcu ş.a., Ed. Academiei, Bucureşti, 1967, partea generală, vol. I, p. 80;
[3] Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în cauza Inze contra Austriei, nr. 8695/79;
[4] Hotărârea CEDO pronunțată în cauza nr.36541/97, Buchen versus Cehia;
[5] Convenție Europeană a Drepturilor Omului;
[6] Decizia C.C.R. nr. 874/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. publicată în Monitorul Oficial nr.433 din 28.06.2010.publicat în 24.03.2025 în Revista de Note și Studii Juridice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu