Suplinirea acordului soţului pârât în vederea deplasării minorului, însoţit de mamă, în străinătate

La început de an vă dorim un călduros "La Mulţi Ani!", sănătate şi multe realizări.

După  această "mini vacanţă" în care sperăm că v-aţi distrat sau măcar v-aţi relaxat, revenim şi noi cu noutăţi:

Dosar nr. 25640/280/2010

ROMANIA

JUDECATORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILA

SENTINTA CIVILA Nr. 9418

Şedinţa publică de la 07 Octombrie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE Filofteia Voicescu

Grefier Mihaela Ciuflea

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta B. D. A. si pe pârât G. M. N., având ca obiect ,,divorţ cu copii".

La apelul nominal facut in sedinţa. publica au raspuns reclamanta asistata de avocat Andreea Durnitrescu, martora D. C., lipsa fiind pârâtul.

Procedura legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de şedinţă, dupa care;

Apărătorul reclamantei depune la dosar un borderou cu acte si note de sedinţă si isi precizeaza actiunea in raport de modificarile prevazute de noul cod civil

In baza disp. art. 196 c.pr.civ. s-a audiat martora prezentă sub prestare de juramânt, răspunsurile acesteia fiind consemnate in scris si ataşate la dosar.

Apărătorul reclamantei arata ca nu mai are alte cereri de formulat in cauza.

Instanţa, conf. art. 150 c.pr civila, constata cauza in stare de iudecata si acorda cuvantul pe fond

Apărătorul reclamantei având cuvantul, solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata si precizata, sa se dispuna desfacerea casatoriei din culpa comuna, sa se dispuna ca autoritatea parintească in privinta minorei sa fie exercitata in comun de ambii parinti, stabilirea locuinţei minorei la reclamanta cu obligarea pârâtului la plata pensiei de intreţinere in favoarea minorei in procent de 25% din venitul net lunar, fara cheltuieli de judecata.

INSTANTA

Constata că prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Pitesti la data de 20.12.2010, sub nr. 25640/280/2010, reclamanta B. D. A. a chemat in judecata pe pârâtul G. M. N., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna desfacerea casatoriei din vina acestuia, incredintarea minorei G. E. N., nascută la data de 06.10.2008, spre crestere si educare, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de intretinere în procent de 25% din venitul net lunar.

In motivarea in fapt a cererii, se arata că partile s-au casatorit la data de 31.05.2008, iar din casatoria acestora a rezultat minora G. E. N.

De aproximativ un an de zile, au aparut numeroase neinţelegeri intre parti, datorita lipsei de comunicare si a faptului că pârâtul era tot mai dezinteresat de familia sa.

Mentioneaza reclamanta că pârâtul avea un comportament necorespunzator, ii adresa injurii, o agresa verbal si fizic, in prezent are o relatie extraconjugala, relatiile de familie sunt grav si iremediabil vatamate.

In drept, cererea a fost motivata pe prev. art. 38 C.fam, art. 42 alin 2 şi 3 C.fam.

In dovedirea actiunii, reclamanta a aratat că intelege sa se folosească de proba cu inscrisuri si martori.

Pârâtul, desi legal citat, nu s-a prezentat in fata instantei si nici nu a formulat intampinare in cauza.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Reclamanta B. D. A. a chemat in judecata pe pârâtul G. M. N., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna desfacerea casatoriei din vina acestuia, incredintarea minorei G. E. N., nascută la data de 06.10.2008, spre crestere si educare către mamă, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de mtretinere procent de 25% din venitul net lunar.

In motivarea in fapt a cererii, se arata că partile s-au casatorit la data de 31.05.2008, iar din casatoria acestora a rezultat minora G. E. N..

De aproximativ un an de zile, au aparut numeroase neintelegeri intre parti, datorita lipsei de comunicare si a faptului că pârâtul era tot mai dezinteresat de familia sa.

Mentioneaza reclamanta că pârâtul avea un comportament necorespunzator, ii adresa injurii, o agresa verbal si fizic, in prezent are o relatie extraconjugala, iar relatiile de familie sunt grav si iremediabil vatamate.

Din declatatia martorei audiate in cauza, D. C. L., reiese faptul că partile sunt firi diferite, iar in familie exista o stare de tensiune permanenta, generata de pârât, care era nemultumit intotdeauna de tot ceea ce facea reclamanta.

Martora cunoaste faptul că partile sunt despartite in fapt din luna decembrie 2010, cand pârâtul a parasit domiciliul conjugal.

Se constata astfel de catre instanta că raporturile dintre soţi sunt vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila, retinandu-se drept motive temeinice pentru desfacerea casatoriei neintelegerile grave dintre soti, care au determinat destramarea relatiilor de familie intemeiate pe prietenie, afectiune si sprijin reciproc, precum si separarea in fapt a acestora, cu consecinta incalcarii obligatiei de a locui impreuna, in tot ceea ce priveste casatoria, deci si in privinta domiciliului conjugal, sotii trebuind sa decida de comun acord.

In raport de aceste motive, instanta constata că ambele parti se fac vinovate de desfacerea casatoriei, urmand sa admita actiunea reclamantei si sa dispuna in baza art.38 al.2 lit.b C.fam ( art.373 lit b din Noul Cod Civil), desfacerea casatoriei din culpa comuna.

Cu privire la incredintarea copilului minor G. E. N., nascuta la data de 06.10.2008, instanta retine urmatoarele:

Potrivit art. 396 din Noul Cod Civil, instanta de tutela hotaraste odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divorţati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si dacă este cazul de invoiala parintilor, pe care ii asculta.

Potrivit art.397 din Noul Cod Civil, dupa divort, autoritatea parintească revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.

In speta de fata, instanta va avea in vedere cererea reclamantei ca autoritatea parinteasca in privinta minorei G. E. N., nascuta la data de 06.10.2008, sa fie exercitata de catre ambii parinti, urmand a dispune in consecinţa.

In baza art.400 alin 2 din Noul Cod Civil, vazand că intre parinti nu a intervenit o intelegere cu privire la locuinta minorei dupa divort, instanta va stabili locuinta minorei la mama reclamanta in Pitesti, ……………………..,jud. Arges, având in vedere interesul superior al minorei.

Verificand actele, instanta constata că pârâtul este incadrat in muncă si realizeaza venituri.

In temeiul art.402 din Noul Cod Civil raportat la art.525, art.529 si art.532 alin.2 din Noul Cod Civil, instanta obliga pe pârât la plata in favoarea minorei a unei pensii in procent de 25% din venitul net lunar incepand cu data de 20.12.2010 si pana la majorat.

Instanta ia act că fiecare si-a pastrat numele avut anterior casatoriei, conform art. 384 din Noul Cod Civil.

Se va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

HOTARAŞTE

Admite in parte cererea principală formulata de reclamanta B. D. A., domiciliata in Pitesti……………………………jud. Arges in contradictoriu pârâtul G. M. N., domiciliat in ………………………jud. Argeş.

Desface casatoria inregistrata sub nr…………….. la CL Pitesti, din culpa comuna .

Dispune ca autoritatea parinteasca in privinta minorei G. E. N., nascuta la data de 06.10.2008, sa fie exercitata in comun de ambii parinti.

Stabileste locuinta minorei la reclamanta in Pitesti……………………………………,jud. Arges.

Obliga pârâtul la plata pensiei de intretinere in favoarea minorei in procent de 25% din venitul net lunar incepand cu data de 20.12.2010 si pana la majorat.

Instanta ia act că fiecare si-a pastrat numele avut anterior casatoriei.

Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronuntata in şedinţa publicăde la 07 Octombrie 2011.

Preşedinte Filofteia Voicescu

Grefier, Mihaela Ciuflea

Dosar nr. 25640/280/2010

ROMANIA

JUDECATORIA PITESTI

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA Nr. 10807

Şedinta publica de la 11 Noiembrie 2011

Completul compus din:

PRESEDINTE Filofteia Voicescu

Grefier Mihaela Ciuflea

Pe rol judecarea cererii de completare a dispozitivului sentintei civile nr. 9418/07.10.2011, formulata de reclamanta B. D. A., pârât fiind G. M. N..

La apelul nominal facut in şedinţa publica a raspuns reclamanta asistata de avocat Andreea Dumitrescu, lipsa fiind pârâtul.

Procedura legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de şedinţa, dupa care;

Apărătorul reclamantei arata ca nu mai are alte cereri de formulat in cauza.

In temeiul disp.art.150 Cod procedura civila, instanta constatand dezbaterile inchise, acorda cuvantul pe fond.

Apărătorul reclamantei având cuvantul, solicita admiterea cererii asa cum a fost formulata.

INSTANTA

Constata ca la data de 11.10.2011, reclamanta B. D. A. a solicitat completarea dispozitivului sentintei civile 9418/07.10.2011 pronuntata de Judecatoria Pitesti in dosarul cu nr. 25640/280/2010, aratand ca prin cererea precizatoare si completatoare a solicitat instantei sa incuviinteze minorei sa se poată deplasa anual insotită de mamă in perioada 01.06.-30.09 in SUA — New York, pentru a urma un tratament medical.

Instanta constata ca din omisiune nu s-a pronunţat asupra acestui capat de cerere, motiv pentru care in baza art. 281 ind. 2 C.p.c., va admite cererea si va dispune completarea dispozitivului sentintei civile nr. 9418/07.10.2011, in sensul ca va dispune suplinirea consimtamantului pârâtului necesar pentru deplasarea minorei anual in SUA impreuna cu mama sa in perioada 01.06.-30.09, in vederea efectuarii de investigatii si tratament medical.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite cererea formulata de reclamanta B. D. A., cu domiciliul in Pitesti………………………… judetul Arges., in contradictoriu cu pârâtul G. M. N. , cu domiciliul in Pitesti…………………………..judetul Arges.

Dispune completarea sentintei civile nr.9418/2011 astfel:

Dispune suplinirea consimtamantului pârâtului necesar pentru deplasarea, minorei anual in SUA impreuna cu mama sa in perioada 01.06.-30.09 in vederea efectuarii de investigatii şi tratament medical.

Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronuntata in şedinţa publică astazi 11.11.2011.

PRESEDINTE Filofteia Voicescu

Grefier Mihaela Ciuflea

Noutăţi în materia procedurii de înmatriculare a automobilelor şi a procedurii de restituire a taxei de înmatriculare

O veste bună pentru posesorii de automobile care se confruntă cu plata taxei de primă înmatriculare sau cu procedura restituirii acesteia, vine de la Î.C.C.J.

Prin Decizia nr. 24/14.11.2011, pronunţată în Dosarul nr. 9/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj.

Pe scurt, cererile de resurs în interesul legii au vizat următoarele chestiuni:

1. Dacă sunt sau nu admisibile acţiunile având ca obiect obligarea Instituţiei Prefectului la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziţionate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008 şi fără parcurgerea procedurii de contestare a obligaţiei fiscale prevăzută de art.7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008.

2. Dacă procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală se aplică sau nu, în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispoziţiile art.117 alin.1 lit.d din acelaşi cod.

Prin Decizia nr. 24/14.11.2011, pronunţată în Dosarul nr. 9/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat următoarele:

"1.Acţiunea având ca obiect obligarea Instituţiei Prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziţionate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008 şi fără parcurgerea procedurii de contestare a obligaţiei fiscale prevăzută de art.7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008 este admisibilă.

2. Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispoziţiile art.117 alin.1 lit.d din acelaşi cod

Obligatorie, potrivit art.330 ind. 7 alin.4 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 noiembrie 2011."

Deşi nu reprezintă o garanţie în sensul restiruirii taxelor de poluare deja plătite, soluţia impusă de  Î.C.C.J. facilitează accesul la instanţa de judecată cu scopul recuperării sumelor amintite mai sus sau cu scopul obligării Instituţiei Prefectului la înmatricularea unui automobil second hand achiziţionat dintr-un alt stat membru al Uniuii Europene.

surse: http://www.scj.ro/ http://www.mpublic.ro/

Tutela în noul Cod Civil

Un domeniu important în care Legea nr. 287/2009 aduce modificări semnificative îl reprezintă modalitatea în care sunt abordate mijloacele legale de ocrotire a persoanei fizice.

Comparând reglementarea actuală cu cea anterioară noului Cod Civil (Codul familiei - Legea nr. 4/1953, abrogat şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului - art. 40 al.1, art. 41 şi art. 42, abrogate), constatăm că, dacă în mare mijoacele de ocrotire a persoanei fizice rămân aceleaşi - tutela, curatela şi punerea sub interdicţie-, modalitatea de aplicare a acestor măsuri comportă modificări notabile.

Pentru că în practică cele mai frecvente situaţii întâlnite sunt cele care reclamă instituirea tutelei pentru minorul lipsit de ocrotire, vom prezenta această noţiune, prin prisma noilor reglemetări ale Legii nr. 287/2009 privind noul Cod Civil.

Dispoziţiile art. 110 din Legea nr. 287/2009 statuează în mod explicit care sunt cazurile de instituire a tutelei minorului: "când ambii părinți sunt, după caz, decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție judecătorească, dispăruți ori declarați judecătorește, morți, precum și în cazul în care, la încetarea adopției, instanța hotărăște că este în interesul minorului instituirea unei tutele."

Reiterând parţial dispoziţiile art. 115 din Codul familiei, legiuitorul păstrează obligaţia de informare a instituţiei competente (în vechea reglementare autoritatea tutelară iar în reglementarea actuală instanţa de tutelă), obligaţie care trebuie dusă la îndeplinire de către "persoanele apropiate minorului", alături de "administratorii și locatarii casei în care locuiește minorul", "serviciul de stare civilă", în cazul înregistrării decesului unei persoane, "notarul public", cu ocazia deschiderii procedurii succesorale, "instanțele judecătorești şi organele administrației publice locale, instituțiile de ocrotire, precum și orice altă persoană." (art. 111 din Legea nr. 287/2009). Observăm că în noua reglementare dispare şi termenul prevăzut de art. 115 din Codul familiei ( 5 zile "de la data când află de existența unui minor lipsit de îngrijire părintească" ), acesta fiind înlocuit de "sintagma de îndată ce află de existența unui minor lipsit de îngrijire părintească".

Mergând mai departe cu analiza acestei instituţii, constatăm că, în scopul ocrotirii interesului superior al minorului, legiuitorul extinde sfera situaţiilor de incompatibilitate cu activitatea de tutore. Astfel, din dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 287/2009, reţinem că nu poate fi tutore: " - minorul, persoana pusă sub interdicție judecătorească sau cel pus sub curatelă; cel decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau declarat incapabil de a fi tutore; cel căruia i s-a restrâns exercițiul unor drepturi civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum și cel cu rele purtări reținute ca atare de către o instanță judecătorească; cel care, exercitând o tutelă, a fost îndepărtat din aceasta în condițiile art. 158; cel aflat în stare de insolvabilitate; cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei; cel înlăturat prin înscris autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur, în momentul morții, autoritatea părintească."

Aşadar, în esenţă, orice persoană fizică cu deplină capacitate de exeriţiu poate fi tutore, dacă nu se află într-una dintre celelalte situaţii amintite mai sus. Dacă vreuna dintre aceste situaţii survine pe parcursul exercitării tutelei, persoana respectivă va fi îndepărtată de la exercitarea tutelei, numindu-se un nou tutore.

Noutatea absolută introdusă de Legea nr. 287/2009 se referă la modalitatea de numire a tutorelui. Dacă în reglementarea anterioară (Codul familiei - Legea nr. 4/1953), această atribuţie revenea autorităţii tutelare, în lumina dispoziţiilor noului Cod Civil, desemnarea tutorelui se poate face de către însuşi părintele minorului sau de către instanţa de tutelă. Reprezentând o preluare a dreptului anglo-saxon, instituirea posibilităţii ca părintele în viaţă şi cu deplină capacitate de exerciţiu, să numească un tutore pentru copilul său, consolidează premisele exercitării drepturilor şi a îndatoririlor părinteşti şi respectă în totalitate interesul superior al minorului.

Conform dispoziţiilor art. 114 din Legea nr. 287/2009, desemnarea tutorelui de către părinte se realizează prin "act unilateral sau prin contract de mandat", în formă autentică. Măsura poate fi stabilită şi prin testament. Părintele poate oricând revoca desemnarea tutorelui, fiind suficient un act sub semnătură privată în acest sens. Mai trebuie menţionat şi că persoana care a fost desemnată tutore pe această cale nu poate fi înlăturată de la tutelă de către instanţa de judecată, decât (temporar) dacă se află în vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 113 din Legea nr. 287/2009 sau dacă "prin numirea sa interesele minorului ar fi periclitate" (art.116 al.1 din Legea nr. 287/2009) .

În situaţia în care nu există un tutore desemnat de către părinte, instanţa de tutelă va numi ea însăşi tutore "o rudă sau un afin ori un prieten al familiei minorului, în stare să îndeplinească această sarcină, ținând seama, după caz, de relațiile personale, de apropierea domiciliilor, de condițiile materiale și de garanțiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă" (art. 118 din Legea nr. 287/2009).

Cu privire la procedura de numire, precizăm că este obligatoriu acordul viitorului tutore (cu excepţia situaţiei când tutorele este numit pe baza unui contract de mandat, caz în care viitorul tutore nu poate refuza tutela decât pentru motivele prevăzute de art. 120 al.2 din Legea nr. 287/2009). Ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Numirea se face în camera de consiliu, prin încheiere definitivă, care " se comunică în scris tutorelui și se afișează la sediul instanței de tutelă și la primăria de la domiciliul minorului" (art. 119 al. 4 din Legea nr. 287/2009).

Referitor la situaţiile în care o persoană poate refuza să fie numită tutore, faţă de fosta reglementare (art. 118 din Codul familiei), prin prevederile art. 120 al. (2), noul Cod Civil restrânge sfera acestora, identificându-se patru cazuri: "cel care are vârsta de 60 de ani împliniți; femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani; cel care crește și educă 2 sau mai mulți copii; cel care, din cauza bolii, a infirmității, a felului activităților desfășurate, a depărtării domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar mai putea să îndeplinească această sarcină."

În scopul urmăririi şi satisfacerii interesului superior al minorului, tutela are prin esenţa sa un caracter personal şi gratuit, exepţie făcând situaţiile enumerate de art. 122 - 123 din Legea nr. 287/2009.

Pentru o gestionare cât mai eficientă a activităţii desfăşurate de tutore şi pentru a avea un control asupra îndeplinirii de către acesta a obligaţiilor cu privire la persoana şi bunurile minorului, noul Cod Civil introduce instituţia Consiliului de familie, noţiune preluată tot din dreptul anglo saxon. Consiliul de familie va fi numit tot de către instanţa de tutelă şi va fi compus din "3 rude sau afini, ținând seama de gradul de rudenie și de relațiile personale cu familia minorului" sau în lipsa acestora, chiar din "alte persoane care au avut legături de prietenie cu părinții minorului sau care manifestă interes pentru situația acestuia" (art. 125 al.1 din Legea nr. 287/2009). Constituirea, funcţionarea, atribuţiile şi înlocuirea Consiliului de familie se desfăşoară sub atenta supraveghere a instanţei de tutelă.

Referitor la regulile de exercitare a tutelei, menţionăm că principiul fundamental este că aceasta trebuie să se desfăşoare numai în interesul superior al minorului "atât în ceea ce priveşte persoana cât şi bunurile acestuia" (art. 133 din Legea nr. 287/2009).

Raportându-ne la vechile reglementări conţinute de art. 126 şi urm. din vechiul Cod al familiei, observăm că, prin dispoziţiile noului Cod Civil, legiuitorul transferă atribuţiile autorităţii tutelare şi ale delegatului acestuia către instanţa de tutelă şi Consiliul de familie (dacă acesta există). Astfel, cu privire la exercitarea tutelei asupra persoanei minorului, hotărârile se vor lua de către tutore, "cu avizul Consiliului de familie" (art. 136 din Legea nr. 287/2009). Sunt exceptate de la această regulă, măsurile cu caracter curent.

Minorul va avea domiciliul la tutore şi numai pe cale de excepţie, şi cu autorizarea instanţei de tutelă, acesta va putea avea şi o reşedinţă. Cu toate acestea, în situaţiile în care educarea şi pregătirea profesională a minorului reclamă acest lucru, tutorele poate decide ca minorul să aibă o reşedinţă, instanţa de tutelă fiind încunoştiinţată de îndată.

În spiritul protejării interesului superior al minorului, art. 138-139 din Legea nr. 287/2009 limitează puterea de decizie a tutorelui asupra schimbării felului învăţăturii sau al pregătirii profesionale pe care minorul o primea la data instituirii tutelei (şi care în cele mai multe cazuri fusese aleasă de părinte). Conform textelor de lege amintite, pentru a lua o decizie în acest sens este obligatorie încuviinţarea instanţei de tutelă, iar în situaţia în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, instanţa de tutelă nu poate schimba "felul învăţăturii sau al pregătirii profesionale hotărâte de părinţi" sau pe care minorul le primea "la data instituirii tutelei". Este obligatorie ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani.

O a doua componentă a exerciţiului tutelei o reprezintă drepturile pe care tutorele le are asupra bunurilor minorului. Oferind o reglementare mult mai detaliată decât cea prevăzută de fostul Cod al familiei, Legea nr. 287/2009 încearcă să protejeze într-o modalitate cât mai eficientă patrimoniul minorului rămas fără ocrotire legală. Se dă o mai mare importanţă activităţii de inventariere a bunurilor minorului şi se acordă o atenţie sporită creanţelor pe care tutorele sau membrii Consiliului de familie le au faţă de minor.

Reţinând dispoziţiile art. 140 al. (2) din Legea nr. 287/2009, cu ocazia inventarierii bunurilor minorului, tutorele şi membrii Consiliului de familie au obligaţia de a declara în scris "creanțele, datoriile sau alte pretenții pe care le au față de minor". În caz contrar, intervine prezumţia legală că aceştia au renunţat la ele, mergându-se până la sancţionarea acestora cu înlăturarea din funcţie. Aliniatul (4) al aceluiaşi text de lege consfiinţeşte posibilitatea plăţii voluntare a creanţelor pe care la au faţă de minor, tutorele, soţul acestuia, o rudă în linie dreaptă a acestuia sau fraţii sau surorile acestora, doar cu autorizarea instanţei de tutelă.

Cu privire la administrarea bunurilor minorului, menţionăm că aceasta trebuie să se realizeze cu bună credinţă, finalitatea acesteia constituind-o bunăstarea minorului. În desfăşurarea acestei activităţi, tutorele numit are, de plano, calitatea de administrator al bunurilor altuia, fiind ţinut de respectarea dispoziţiilor legale în această materie.

Până la împlinirea vârstei de 14 ani, minorul va fi reprezentat în actele juridice de către tutore, iar după împlinirea vârstei de 14 ani, acesta le va putea încheia singur, cu "încuviinţarea scrisă a tutorelui" sau a "curatorului" (conform art. 143 şi art.146 din noul Cod Civil), excepţie făcând donaţiile şi actele prin care se garantează obligaţia altuia, care îi sunt total prohibite.

Legea nr. 287/2009 acordă o importanţă deosebită actelor de dispoziţie pe care tutorele ar putea să le încheie pe numele minorului. Raportându-ne la dispoziţiile art. 144 din noul Cod Civil, constatăm că tutorelui îi este interzis să încheie următoarele acte juridice, sub sancţiunea anulării acestora:
- donaţiile şi actele prin care se garantează obligaţia altuia (pe numele minorului);
- actele de înstrăinare, împărțeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, actele de renunțare la drepturile patrimoniale ale acestuia și orice alte acte ce depășesc dreptul de administrare, în lipsa avizului Consiliului de familie şi a autorizării instanţei de tutelă; Singura excepţie o reprezintă "bunurile supuse pieirii, degradării, alterării ori deprecierii, precum și cele devenite nefolositoare pentru minor" (art. 144 al.4), pentru a căror înstrăinare nu sunt necesare avizul Consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă.

Oprindu-ne asupra acestei dispoziţii legale, ne atrage atenţia sintagma de "bunuri nefolositoare", expresie care, în opinia noastră comportă un grad de subiectivism ridicat, creând premisele unei decizii incorecte din partea tutorelui, decizie care poate fi în dezavantajul minorului şi care, în lipsa avizului Consiliului de familie şi a autorizării instanţei de tutelă nu este supusă niciunei forme de control. În acest context, o reformulare a expresiei sau o revenire la un plafon valoric adecvat (de maniera în care acesta era instituit de art. 129 al.4 din fostul Cod al familiei) ar remedia neregula.

Revenind asupra limitelor impuse de legiuitor asupra actelor pe care tutorele le poate încheia pe seama minorului, este de observat că sunt excluse din sfera acestora şi actele juridice "încheiate între tutore sau soțul, o rudă în linie dreaptă ori frații sau surorile tutorelui, pe de o parte, și minor, pe de altă parte", sub sancţiunea unei nulităţi relative (art. 147 din Legea nr. 287/2009), excepţie făcând unele vânzări la licitaţia publică.

Noul Cod Civil reglementează şi situaţiile în care între minor şi tutore apar interese contrare, situaţii care nu sunt de natură să conducă la înlocuirea tutorelui, dar care pot afecta vădit exercitarea tutelei şi pe cale de consecinţă, interesul superior al minorului. În aceste cazuri, art. 150 din Legea nr. 287/2009 permite numirea unui curator special. Conform aceluiaşi text de lege, aceeaşi măsură se aplică şi atunci când "din cauza bolii sau din alte motive tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului " sau "pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale".

Cu privire la modalitatea de exercitare a tutelei, menţionăm că o obligaţie extrem de importantă a tutorelui este darea de seamă a acestuia. În vechea reglementare, tutorele avea obligaţia să prezinte anual autorităţii tutelare o dare de seamă despre modalitatea în care a îngrijit de persoana minorului şi a administrat bunurile acestuia.

În actuala reglementare, atribuţia de control este preluată de instanţa de tutelă, căreia tutorele este obligat să îi prezinte anual aceeaşi dare de seamă.

Conform art. 152 al. (2) din Legea nr. 287/2009, termenul de depunere a acesteia este de 30 de zile de la sfârşitul anului calendaristic. Termenul anual nu poate fi prelungit decât de către instanţa de tutelă (fără a depăşi 3 ani) şi numai în situaţiile în care "averea minorului este de mică însemnătate". Finalitatea acestui demers o constituie verificarea socotelilor cu privire la veniturile şi cheltuielile făcute cu minorul, şi în cazul în care acestea sunt corecte, descărcarea tutorelui.

Tot pentru o mai mare responsabilizare a celui care desfăşoară activitatea de tutore cât şi pentru a întări garanţia respectării drepturilor minorului, noul Cod Civil reconfirmă posibilitatea de a formula plângere împotriva tuturelui cu privire la "actele sau faptele păgubitoare pentru minor" (art. 155 al.1 din Legea nr. 287/2009). Plângerea poate fi făcută de minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, de consiliul de familie şi de membrii acestuia, dar şi de oricare dintre persoanele amintite la art.111 din noul Cod Civil. Plângerea va fi soluţionată de instanţa de tutelă în regim de urgenţă, printr-o încheiere executorie.

Cu privire la cazurile de încetare a tutelei, Legea nr. 287/2009 identifică două tipuri de situaţii: cele care duc la încetarea propriu-zisă a tutelei (situaţia care a dus la instituirea tutelei nu se mai menţine şi moartea minorului) şi cele care duc la încetarea funcţiei tutorelui (moartea acestuia, îndepărtarea acestuia de la tutelă sau înlocuirea sa).

Referitor la încetarea funcţiei tutorelui prin moartea acestuia, noutatea o reprezintă transmiterea sarcinilor tutelei către moştenitorii tutorelui decedat, până la numirea unui nou tutore (conform art. 157 din Legea nr. 287/2009). Cu siguranţă că această măsură a fost introdusă tot în scopul protejării drepturilor şi intereselor minorului pus sub tutelă. Astfel, prin preluarea temporară a sarcinilor specifice tutelei de către moştenitorul tutorelui decedat până la numirea unui nou tutore, se urmăreşte înlăturarea şi minimizarea efectelor pe care decesul tutorelui le-ar putea avea asupra drepturilor şi intereselor minorului.

Reiterând dispoziţiile art. 138 al. (2) din vechiul Cod al familiei, noua reglementare prevede îndepărtarea tutorelui de la tutelă dacă acesta "săvârșește un abuz, o neglijență gravă sau alte fapte care îl fac nedemn de a fi tutore, precum și dacă nu își îndeplinește în mod corespunzător sarcina".

Reţinând prevederile art. 160 şi urm. din Legea nr. 287/2009, identificăm obligaţia tutorelui sau a moştenitorilor acestuia ca la încetarea din orice cauză a tutelei, să prezinte instanţei o dare de seamă generală. Numai după verificarea socotelilor şi predarea bunurilor, instanţa de tutelă va da fostului tutore sau moştenitorilor săi descărcare de gestiune. Această descărcare de gestiune nu îl exonerează de răspundere pe fostul tutore pentru un prejudiciu cauzat minorului din culpa sa, iar noul tutore numit are obligaţia să ceară celui dintâi repararea pagubei. În caz contrar, noul tutore va fi obligat el însuşi la repararea prejudiciului.

Concluzionând cele prezentate, reţinem că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009, în materia tutelei principala instituţie implicată era autoritatea tutelară, procedura având mai mult un carcater administrativ şi numai în cazuri extraordinare judiciar. Prin modificările aduse, şi mai ales prin instituirea instanţei de tutelă, noul Cod Civil transferă practic această procedură din sfera administrativului în sfera judiciarului, creând o nouă instituţie de drept, la nivelul căreia jurisprudenţa este încă în fază de pionerat şi a cărei evoluţie merită urmărită.
publicat  pe  http://www.juridice.ro/177241/tutela-in-noul-cod-civil.html

Obligarea A.N.R.P. la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Neîndeplinirea condiţiilor legale cu privire la admisibilitatea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei emise de entitatea notificată

ROMANIA CURTEA DE APEL PITEŞTI

SECTIA COMERCIALA Ş1 DE  CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DOSAR NR. 692/46/2011

SENTINTA NR. 390/F-CONT

Şedinţa publica din 21 Septembrie 2011

Curtea compusa din:

Presedinte: loana Miriţa - judecator

Grefier Draguţa-Ioana Creţu

S-a luat in examinare, pentru solutionare in prima instanţa, actiunea formulata potrivit Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, de reclamanta M. G. C., domiciliata in ……………………., impotriva paratilor AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETAŢILOR şi STATUL ROMAN PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, ambele cu sediul in Bucuresti, Calea Floreasca nr.202, sector 1, chemata in garantie fiind PRIMARIA MUNICIPIULUI PITEŞTI PRIN PRIMAR, cu sediul in municipiul Pitesti, str. Victoriei nr.24, judeţul Arges.

La apelul nominal, facut in sedinţa publica, au lipsit parţile.

Procedura este legal indeplinita.

Actiunea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si timbrului judiciar.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinţa, dupa care:

Constatand ca dezbaterile asupra cauzei au avut loc in sedinţa publica din data de 14.09.2011, fiind consemnate prin incheierea de sedinţa de la acea data, incheiere care face parte integranta din prezenta hotarare, iar pronunţarea s-a amanat la data de 21 septembrie 2011, Curtea reţine cauza spre solutionare.

CURTEA

Asupra actiunii de faţa:

Constata ca prin actiunea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Pitesti, la data de 26 mai 2011, reclamanta M. G. C. a chemat in judecata pe paratele Autoritatea Nattonala pentru Restituirea Proprietarilor si Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, solicitand obligarea paratelor sa emita decizia reprezentand titlul de despagubire aferent dosarului nr………./CC, pe numele reclamantei, conform dispozitiilor Titlului VII din Legea nr.247/2005 si a Normelor Metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, in termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei.

Solicita obligarea paratelor la plata de daune cominatorii in suma de 500 lei pe zi intarziere, de la data introducerii actiunii si pana la data emiterii titlului de despagubire, conform art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004.

In motivarea actiunii, se arata ca la data de 29.06.2001 si respectiv 08.08.2001, in conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001, autorul sau P. C. N. a notificat Primaria Municipiului Pitesti, solicitand acordarea de despagubiri banesti pentru imobilul situat in ……………………….., construcţii in suprafaţa de 281,42 mp.; la data de 02.01.2002, autorul sau a decedat, iar prin dispozitia nr.6006/31.10.2006 emisa de Primarul Municipiului Pitesti, cererea de acordare a despagubirilor formulata de autorul sau a fost respinsa, propunandu-se acordarea de despagubiri in favoarea sa, in condiţiile legii speciale, dispozitia nefiind contestata.

Mai arata ca, tot in anul 2006, dispozitia de mai sus a fost inaintata Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, constituindu-se dosarul nr…………/CC, in vederea stabilirii cuantumului despagubirilor. Desi de la data emiterii dispozitiei au trecut aproape 5 ani, perioada in care a solicitat de mai multe ori numirea unui evaluator si emiterea titiului de despagubire, dosarul nu a fost solutionat pana in prezent, desi art.131 si respectiv art. 16 alin. (5) si (7) din Titlul VII al Legii nr.247/2005, obliga la evaluarea bunului si la emiterea titiului de despagubire, singurul raspuns primit din partea ANRP fiind adresa nr. l7713/RG/07.04.2011, prin care era informata ca dosarul nr………./CC nu a fost repartizat in vederea analizarii cu scopul evaluarii si emiterii titiului de despagubire.

Chiar daca aceasta obligatie nu este prevazuta de lege, conditionat de respectarea unui anumit termen, acesta trebuie sa fie unul rezonabil potrivit jurisprudentei CEDO, pronunţata in aplicarea art. 6 Paragraf 1 din Conventie si art.l din Protocolul nr. 1 la Conventie.

Se invoca faptul ca atitudinea paratei releva un refuz nejustificat in solutionarea cererii, astfel ca se impune obligarea acesteia la emiterea deciziei, cu plata daunelor cominatorii, conform art. 18 alin. (5) din Legea nr.554/2004.

In drept, actiunea este intemeiata pe prevederile Titiului VII din Legea nr.247/2005 si Legii nr.554/2004.

Parata Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietatilor, prin intampinarea inregistrata la data de 29 iunie 2011, a invocat exceptia lipsei calitaţii sale procesuale pasive, sustinand ca potrivit art.13 alin.5 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, CCSD numeste aleatoriu evaluatori autorizati, trimite la evaluare si in final emite titiurile de despagubire.

Referitor la capatul de cerere privind daunele cominatorii cerute de reclamanta, solicita respingerea acestuia ca inadmisibil, potrivit disp. art.580 ind.3 Cod procedura civila, neputandu-se acorda daune cominatorii.

Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a formulat cerere de chemare in garantie impotriva Primariei Municipiului Pitesti, prin Primar, solicitand obligarea acesteia la plata sumelor la care ar fi obligata parata, in ipoteza caderii in pretentii.

Se sustine ca de la dosarul de despagubire nr………../CC, lipsesc acte care sa descrie constructia demolata, iar reclamanta nu face dovada calitaţii de persoana indreptatita, dupa fosta proprietara a imobilului notificat, doamna P. F.

Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a formulat intampinare, ridicand exceptia de nelegalitate a dispozitiei nr. 6006/31.10.2006, emisa de Primaria Municipiului Pitesti, potrivit art.4 alin.l din Legea nr.554/2004.

În subsidiar, in cazul in care se va trece peste exceptia invocata, pe fond, se solicita respingerea cererii ca neîntemeiata, deoarece in cadrul procedurii administrative prevazuta de Titlul VII al Legii nr.247/2005, trebuie parcurse mai multe etape, in cazul de faţa etapa transmiterii si inregistrarii dosarului fiind parcursa, in sensul ca dosarul a fost inregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr…………/CC. Verificarea legalitatii respingerii cererii de restituire in natura si etapa evaluarii sunt conditionate de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr.2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.

Se sustine ca nu exista un refuz din partea Comisiei Centrale in solutionarea cererii reclamantilor, procedura adrninistrativa fiind declansata, dosarele fiind solutionate in ordinea inregistrarilor, dosarul din speta facand parte din categoria dosarelor transmise dupa intrarea in vigoare a OUG nr.81/2007.

Cu privire la daunele cominatorii, se solicita respingerea cererii, sustinandu-se ca aceasta este inadmisibila, deoarece neemiterea deciziei reprezentand titlu de despagubire nu poate constitui o neexecutare din partea comisiei, dispozitiile art.580 C.p.c., nefiind aplicabile in cauza.

Prin intimpinarea primita la 14.09.2011, Primaria Municipiului Pitesti solicita respingerea cererii de chemare in garantie formulata de CCSD, sustinand ca cererea nu indeplineste cerinţele legale prevazute de art. 60-63 Cod procedura civila, intre cele doua institutii neexistand un raport obligational, ci atributii ce le revin fiecareia, potrivit dispozitiilor legale in materie. Mai arata ca CCSD, potrivit art. 16 cap.V Titlul VII din Legea nr.247/2005, dupa primirea dispozitiilor emise de entitatea investita cu solutionarea notificarii, in baza raportului de evaluare, procedeaza fie la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Examinand pretenţiile formulate, in raport de probele cu inscrisuri administrate, Curtea apreciaza ca actiunea este intemeiata in parte si se impune a fi admisa si obligata parata CCSD la emiterea titlului de despagubire, respingand capatul de cerere privind plata daunelor cominatorii.

La data de 29.06.2001 si respectiv 08.08.2001, in conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, defunctul P. C. N. a notificat Primaria Municipiului Pitesti, solicitand acordarea de despagubiri banesti pentru imobilul situat in ……………………………constructii in suprafata de 281,42 mp.; la data de 02.01.2002, P. C. N. a decedat, iar prin dispozitia nr.6006/31.10.2006 emisa de Primarul Municipiului Pitesti, cererea de acordare a despagubirilor formulata de autorul sau a fost respinsa, propunandu-se acordarea de despagubiri in favoarea reclamantei, in conditiile legii speciale, dispozitia nefiind contestata. In anul 2006, dispozitia de mai sus a fost inaintata Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, constituindu-se dosarul nr……../CC in vederea stabilitii cuantumului despagubirilor.

De la aceasta data si pana in prezent, Comisia Centrala nu a emis titlul de despagubire pentru reclamanta.

Potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, dispozitiile entitatilor investite cu solutionarea notificarilor sunt supuse controlului de legalitate realizat de Prefect (alin.21), apoi, se predau Secretariatului CCSD, impreuna cu intregul dosar aferent acestora, iar cu aceasta ocazie se face o noua verificare, de data aceasta numai a ,,legalitatii respingerii cererii de restituire in natura.".

Secretariatul Comisiei Centrale, apreciind ca in mod intemeiat cererea de restituire in natura a fost respinsa, demareaza procedura de evaluare finalizata prin emiterea titlului de despagubire.

Din redactarea art. 16 si a Normelor de aplicare a acestor prevederi legale (HG nr.1095/2005) nu rezulta ca in competenţa CCSD s-au stabilit atributii de verificare a dispozitiilor emise de primar, care sa priveasca alte aspecte decat imposibilitatea restituirii in natura a imobilului.

Asupra exceptiei de nelegalitate a dispozitiei nr.6006/31.10.2008, emisa de Primaria Municipiului Pitesti, Curtea retine ca, potrivit art.4 alin.l teza I din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, daca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond.

Conditiile de trimitere a exceptiei spre solutionare catre tribunal, faţa de dispoziţiile. art. 4 alin. 1 si art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/204, nu sunt indeplinite.

Astfel, fondul prezentei cauze il reprezinta obligarea Comisiei Centrale de Stabilire a Despagubirilor sa emita decizia de stabilire a despagubirilor, in raport cu prevederile art. 16 alin.7 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.

Procedura de faţa are in vedere etapa ulterioara celei de stabilire a indreptatirii persoanei la reparatie, in conditiile legii speciale, in care autoritatile competente sunt chemate sa verifice tocmai daca persoana respectiva poate primi despagubiri.

In aceasta din urma procedura, reglementata de Legea nr. 10/2001, entitatea investita potrivit legii cu solutionarea notificarii, este obligata sa analizeze actele doveditoare ale dreptului de proprietate, dupa caz, inscrisurile care descriu constructia demolata si orice alte inscrisuri necesare evaluarii pretentiilor de restituire decurgand din lege, care pot fi depuse pana la data solutionarii notificarii, in conditiile art.23 din Legea nr.10/2001.

In baza acestora, se emite dispozitia prin care se dispune restituirea in natura, in masura in care acest lucru este posibil, respectiv se propune acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situatiile in care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita (art.26 alin.l din Legea nr.10/2001).

Dupa emiterea dispozitiei, aceasta se inainteaza pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, in conditiile art. 16 alin.l din Titlul VII al Legii nr.247/2005, care procedeaza la analizarea dosarelor, pe baza situatiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despagubiri, in privinţa verificarii legalitatii respingerii cererii de restituire in natura. Daca Secretariatul Comisiei Centrale constata ca, in mod intemeiat cererea de restituire in natura a fost respinsa, transmite dosarul evaluatorului sau societatii de evaluatori desemnate, in vederea intocmirii raportului de evaluare (art. 16 alin.4 si 5 din Titlul VII al Legii nr.247/2005).

Rezulta, ca atare, ca singura posibilitate pe care o are Comisia, in raport cu competenţele recunoscute de lege, este aceea de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire in natura, iar daca constata ca aceasta restituire era posibila, nu va emite decizia de stabilire a titlului de despagubire.

Legea nu confera Comisiei atributii in privinţa verificarii legalitatii stabilirii calitatii de persoana indreptatita, acest aspect putand fi cenzurat numai in procedurile speciale, reglementate de Legea nr.10/2001 (art.26 alin.3). Repunerea in discutie a calitatii de persoana indreptatita, nu se poate face in procedura de faţa, potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005, competentele comisiei fiind limitate de prevederile exprese ale acestuia.

In ipoteza in care s-ar releva ca persoana in discutie nu poate beneficia de prevederile Legii nr.10/2001, s-a statuat constant, ca terţele persoane interesate pot ataca dispozitia prin care se recunoaste calitatea de persoana indreptatita in procedura dreptului comun, civila, efectele dispozitiei primarului nefiind cele specifice unui act administrativ, ci avand valoarea unui act de proprietate (art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001), susceptibil de cenzurare in conditiile dreptului comun, iar nu de catre instanţa de contencios administrativ.

In acest context, se constata ca cerinţele art.4 alin.l teza I din Legea nr. 554/2004, nu sunt indeplinite, dispozitia primarului neavand caracterul unui act administrativ si fiind supus unei proceduri speciale, atunci cand se respinge cererea de restituire in natura, respectiv de drept comun, atunci cand se solicita reanalizarea calitatii de persoana indreptatita.

De asemenea, faţa de procedura prescrisa de art. 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, se constata si ca exceptia de nelegalitate invocata nu vizeaza un act care are legatura cu fondul cauzei, atita vreme cat legea nu permite in aceasta faza reanalizarea calitatii de persoana indreptatita.

Curtea retine ca potrivit art. 16 alin.2 din Titiul VII al Legii nr.247/2005, notificarile formulate potrivit prevederilor Legii nr.10/2001 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care nu au fost solutionate in sensul aratat la alin. (1) pana la data intrarii in vigoare a legii, se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, insotite de deriziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor, a cererilor de retrocedare sau, dupa caz, ordinelor conducatorilor administratiei publice centrale continand propunerile motivate de acordare a despagubirilor, dupa caz, de situatia juridica actuala a imobilului obiect al restituirii si de intreaga documentatie aferenta acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele constructii demolate depuse de persoana indreptatita si/sau regasite in arhivele proprii, in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a deciziilor/dispozitiilor sau dupa caz, a ordinelor.

Textul are in vedere situatiile in care notificarile formulate de persoanele indreptatite au fost solutionate prin decizii/dispozitii, emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor, insa in acestea nu s-au consemnat sume, care urmeaza a se acorda ca despagubire.

In acest caz, potrivit art 16 alin.4 si 5 din acelasi act normativ, Secretariatul Comisiei Centrale procedeaza la analizarea dosarelor in privinţa verificarii legalitatii respingerii cererii de restituire in natura, si daca constata ca in mod intemeiat cererea de restituire in natura a fost respinsa, dosarele sunt transmise, evaluatorului sau societatii de evaluatori desemnate, in vederea intocmirii raportului de evaluare.

Ulterior, pe baza raportului de evaluare, Comisia Centrala procedeaza fie la emiterea deciziei reprezentind titlul de despagubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare, potrivit art.16 alin.7 din Legea nr.247/2005.

Se constata ca atare ca, desi dispozitia a fost emisa in anul 2006, aflandu-se impreuna cu dosarul la autoritatea parata, aceasta nu a procedat potrivit dispozitiilor art.16 din Legea nr.247/2005, pana in prezent.

Desi legea nu prevede un termen pentru solutionarea dosarelor inaintate Secretariatului Comisei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, intervalul de timp in care, in cazul de faţa, Comisia nu a indeplinit nici un act in procedura Legii nr.247/2005, este apreciat ca depasind un termen rezonabil, necesar autoritatii parate pentru demararea procedurii in dosarele cu care este investita, tinand seama de numarul mare de cereri, de complexitatea procedurilor, dar si de pozitia persoanei indreptatite la despagubiri, in conditiile legii speciale, in vederea solutionarii dosarului.

Retintnd astfel prevederile art.16 alin.4, 5 si 7 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, se constata ca autoritatea parata nu si-a indeplinit toate obligatiile legale, astfel ca, se va admite in parte cererea si va fi obligata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sa emita decizia reprezentand titlul de despagubire pe baza valorii determinate prin evaluare.

Capatul de cerere privind daunele cominatorii nu este întemeiat, deoarece neemiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire nu poate constitui o neexecutare din partea comisiei, nefiind incidente in cauza dispozitiile art.580 ind.2 si art.580 ind.3 Cod procedura civila.

Cu privine la cererea de chemare in garantie, se constata ca desi neprecizata, aceasta poate avea ca obiect numai sumele la care ar fi fost obligata parata cu titlu de daune cominatorii sau cheltuieli de judecata.

Ca atare, faţa de solutia ce se va pronunţa asupra cererii principale, vazand prevederile art. 60 alin.l Cod procedura civila, nu este indeplinita ipoteza caderii in pretentii in ce o priveste pe parata, obligatia ce se va dispune in sarcina acesteia, neputand fi pusa in sarcina chematei in garantie, astfel ca cererea se va respinge, fara a se impune analizarea acesteia in fond.

In temeiul art.16 alin.2 si art.18 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, precum si art. 8 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite in parte actiunea si va obliga parata CCSD sa emita decizia pentru stabilirea despagubirilor in dosarul nr.29291/CC, va respinge capatul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii, cererea de chemare in garantie si va respinge actiunea faţa de ANRP, pentru lipsa calitatii sale procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARAŞTE

Admite in parte actiunea formulata de reclamanta M. G. C., domiciliata ……………………, impotriva paratei COMISIA CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR, cu sediul in Bucuresti, Calea Floreasca nr.202, sector 1.

Obliga pe parata sa emita decizia, reprezentand titlul de despagubire in dosarul nr........../CC, pe numele reclamantei.

Respinge capatul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii

Respinge actiunea fata de parata AUTORITATEA NAŢIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETAŢILOR, pentru lipsa calitatii procesuale pasive.

Respinge cererea de chemare in garantie a PRIMARIEI MUNICIPIULUI PITEŞTI - prin PRIMAR, cu sediul in municipiul Pitesti, str. Victoriei nr.24, judetul Arges.

Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 21 septembrie 2011, la Curtea de Apel Pitesti - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal.

Preşedinte, loana Miriţa