În sfârşit iată o veste bună: se pare că începând cu aprilie 2009, microîntreprinderile nu mai pot fi obligate să plătească taxa radio tv.
Totul a început la Cluj, unde reprezentanţii legali ai două societăţi comerciale, care nici măcar nu desfăşurau activitate la sediu, au avut ideea de a chema în judecată Guvernul României, obiectul cererilor formulate, constituindu-l anularea dispoziţiilor Articolului 3 al 1 din H.G. nr.977/2003 şi ale Articolului 3 al.1 din H.G. nr. 978/2003.
Textele de lege citate mai sus, prevăd următoarele:
"Persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor potrivit prevederilor
Ordonanţei Guvernului nr.24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 111/2003, cu modificările ulterioare, au obligaţia să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune. " (Art.3 al.1 -H.G. nr. 977/2003)
" Persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor potrivit prevederilor
Ordonanţei Guvernului nr.24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 111/2003, cu modificările ulterioare, au obligaţia să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de televiziune. " (Art.3 al.1 -H.G. nr. 978/2003)
La prima vedere, dispoziţiile citate mai sus par să statueze în mod neechivioc obligaţia persoanelor juridice de a achita taxele privind furnizarea serviciilor radio-tv, în baza acestor prevederi încasându-se milioane şi milioane de lei de-a lungul unor ani buni.
Ceea ce s-a pus în evidenţă cu ocazia introducerii acţiunilor amintite mai sus a fost faptul că prevederile celor două articole sunt în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 41/1994-Art. 40, acestea precizând în mod expres că pentru a datora cele două taxe, persoanele juridice trebuie să aibă şi calitatea de beneficiari ai serviciilor de radio şi televiziune.
Stabilind că microîntreprinderile sunt obligate să achite taxa radio-tv, indiferent de calitatea pe care o au, cele două articole din H.G. nr. 977/2003 şi H.G. nr. 978/2003 încalcă în mod vădit prevederile Legii nr. 41/1994.
De asemenea, luându-se în considerare normele constituţionale, prevederile celor două hotărâri de guvern nu pot modifica şi nici nu pot depăşi limitele impuse printr-un act normativ superior, în cazul de fată o lege organică.
Cam acesta a fost raţionamentul care a stat la baza introducerii celor două acţiuni şi se pare că acesta a funcţionat.
Astfel, admiţând acţiunile în ambele situaţii, Curtea de Apel Cluj a dispus anularea prevederilor Art. 3 al.1 din H.G. 977/2003 şi ale Art.3 al.1 din H.G. 978/2003 şi publicarea sentinţei în Monitorul Oficial de la data rămânerii irevocabile-Sentintele civile nr. 767/2008 (Dosar nr.1428/33/2008) si nr. 733/2008 (Dosar nr.1426/33/2008).
În data de 9 aprilie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a repins ca nefondat recursul formulat de Guvern şi a anulat ca netimbrat recursul introdus de Societatea Română de Radiodifuziune în Dosarul nr. 1428/33/2008.
Astfel, Sentinţa civilă nr. 767/2008 a Curţii de Apel Cluj devine irevocabilă, ea urmând procedura publicării în Monitorul Oficial, după această dată dispoziţiile sale devenind obligatorii.
Comentarii