Anul 2026 a debutat pe fundalul unei preocupări sporite cu privire la valoarea impozitelor pe proprietate, în contextul majorării acestora, datorită măsurilor de creștere a veniturilor bugetare.
Urmare a modificărilor legislative în materie fiscală, nu a mai surprins pe nimeni că, în prezent, impozitele anuale stabilite pentru imobilele deținute în proprietate au o valoare de câteva ori mai mare decât cele aferente anilor precedenți.
Față de această realitate, constatăm că situațiile în care contribuabilii sunt nevoiți să conteste deciziile de impunere emise de autoritățile locale, cu privire la impozitele pe proprietate datorate, sunt din ce în ce mai frecvente.
Punctual, contribuabilul care a primit o decizie de impunere privind impozitele pe proprietate de al cărei cuantum este nemulțumit și care dorește să o conteste are de parcurs următorii pași:
1. Contestarea deciziei la organul local emitent în termen de 45 de zile de la data comunicării acesteia
Această etapă este obligatorie conform prevederilor art. 268 C.P.F., contribuabilul nemulțumit de conținutul deciziei de impunere urmând să se adreseze Direcției Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei emitente.
Reținem că prin contestația formulată, se contestă atât baza de impunere cât și valoarea creanței stabilite în sarcina petentului.
Valoarea creanței din decizia de impunere și baza de impunere pot fi verificate cu ușurință de către contestator, prin utilizarea formulelor de calcul regăsite la art. 457 și urm. C.F., respectiv a cotelor procentuale stabilite prin hotărâri de consiliu local, cu respectarea normelor menționate.
Recomandăm a se acorda atenție sporită modalității în care se determină valoarea impozabilă a imobilelor, respectiv a indicilor și a procentelor aplicate de autoritățile locale, în funcție de categoria rezidențială/nerezidențială a acestora, respectiv amplasarea și categoria de folosință a terenurilor.
Menționăm și că, în practică, autoritățile emitente tind să aplice eronat valorile impozabile fixe enumerate în tabelul prevăzut de art. 457 (2) C.P.F. și indicii de corecție regăsiți la al.(6) al aceluiași text de lege.
De asemenea, în cazul imobilelor apartamente, susținând că dimensiunile acestora nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, organele fiscale locale practică determinarea suprafaței construite desfășurate prin aplicarea în mod abuziv a coeficientului de 1,4, ceea ce, implicit, conduce la stabilirea unei creanțe mai mari.
2. Suspendarea efectelor deciziei contestate până la soluționarea contestației
Conform dispozițiilor art. 278 C.P.F., introducerea contestației administrative împotriva deciziei de impunere la organul fiscal competent nu are ca efect de drept suspendarea executării acesteia.
Însă o atare normă nu afectează dreptul contribuabilului de a solicita suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu condiția achitării unei cauțiuni ce se va stabili în conformitate cu prevederile art. 278 (2) C.P.F.
Este important de observat că suspendarea efectelor deciziei contestate va fi dispusă de instanța de contencios administrativ competentă să soluționeze fondul cauzei, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii având ca obiect anularea deciziei contestate, a deciziei pronunțate în soluționarea contestației administrative, a refuzului soluționării, etc.
Cu toate acestea, în situația în care contestatorul nu introduce acțiunea mai sus menționată în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de soluționare a contestației administrative, suspendarea executării actului administrativ încetează de drept.
3. Sesizarea instanței de contencios administrativ
În urma formulării contestației împotriva deciziei de impunere, organul fiscal local va proceda la soluționarea plângerii printr-o decizie de respingere sau de admitere a acesteia, cu consecința anulării/desființării totale sau parțiale a actului atacat.
Decizia astfel emisă împreună cu actele la care aceasta se referă vor putea fi atacate de către contribuabilul nemulțumit la instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul Legii nr. 554/2004, respectiv într-un termen de 6 luni de la data comunicării acesteia.
În același termen va putea fi contestat și refuzul nejustificat și exprimat al organului fiscal de soluționare a contestației.
La aceeași instanță se va putea adresa și contribuabilul a cărui contestație administrativă nu a fost soluționată în termen de 6 luni de la data depunerii.
Este important de menționat și că prin acțiunea adresată instanței de contencios administrativ sau, pe cale separată, reclamantul poate solicita și suspendarea efectelor actului contestat, până la soluționarea definitivă a cauzei.
În situația în care cauțiunea obligatorie a fost deja consemnată definitiv în vederea soluționării cererii de suspendare formulată în etapa contestației administrative, nu se mai impune plata unei noi cauțiuni.
Acțiunea adresată instanței de contencios administrativ va putea fi respinsă, cu consecința confirmării actelor contestate sau admisă, în sensul anulării parțiale sau totale a actelor contestate și repunerii contribuabilului în situația anterioară emiterii acestora.
Așadar, orice contribuabil care apreciază că pe numele său a fost emisă o decizie de impunere incorectă are posibilitatea de a o supune verificării inițial chiar organului emitent și, ulterior, instanței de contencios administrativ, cu finalitatea stabilirii unor impozite pe proprietate calculate în mod corect și cu respectarea legislației din domeniu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu