Probabil că toţi dintre dumneavoatră aveţi măcar un prieten sau o cunoştinţă, român plecat în străinătate care cu ocazia desfăşurării recentului scrutin prezidenţial, pentru a putea vota, a fost nevoit să aştepte ore întregi la o secţie de votare din ţara în care este rezident.
Cei mai norocoşi au reuşit să voteze după o aşteptare de 4-5 ore..Alţii, mai puţin fericiţi, au aşteptat în zadar, constatând neputincioşi cum în faţa lor se închide uşa secţiei de votare, întrucât programul de vot se terminase.
În acest context, că pentru desfăşurarea atât a turului de scrutin din data de 02.11.2014 cât şi a celui din 16.11.2014, în diaspora, a fost organizat un număr deosebit de scăzut de secţii de votare şi că personalul angrenat în desfăşurarea procesului de vot a fost insuficient, sunt fapte acceptate în unanimitate.
Trecând peste nemulţumirea şi frustrarea experimentate de cei care s-au deplasat mai multe sute de kilometri, au aşteptat câteva ore şi nu au putut vota, vă propun să vedem cine poartă responsabilitatea pentru situaţia creată şi cum pot fi traşi la răspundere cei responsabili.
Pentru început, menţionăm că Legea fundamentală a României garantează oricărui cetăţean român dreptul la vot.
Astfel, dispoziţiile articolului 36 din Constituţie, statuează:
"(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale."
În interpretarea textului legal citat, reţinem că niciun cetăţean român, cu capacitate deplină de excerciţiu nu poate fi privat de exercitarea acestui drept, excepţia reprezentându-i cei care sunt condamnaţi penal printr-o sentinţă definitivă, sentinţă prin care s-a dispus şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, printre care şi dreptul de a vota.
Cu privire la faptele sau actele care conduc la privarea unui cetăţean de exercitarea dreptului la vot sau la împiedicarea exercitării acestui drept, prevederile art. 385 al. (1) din Codul Penal, stabilesc expressis verbis, următoarele:
"(1) Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani."
Aşadar, din analiza textului legal citat, reţinem că în componenţa laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 385 C.P., intră orice act sau fapt, săvârşit de orice persoană fizică sau juridică, care conduce la împiedicarea exerciţiului dreptului la vot.
Revenind la cele petrecute în secţiile de votare din străinătate cu ocazia desfăşurării celor două tururi de scrutin, constatăm următoarele:
- un număr foarte mare de români aflaţi în străinătate (aproape covârşitor în primul tur) nu şi-a putut exercita dreptul de vot, prezentându-se totuşi la secţiile de votare, cu intenţia de a vota;
- această situaţie a fost generată de faptul că în străinătate, pentru alegerile prezidenţiale din anul 2014, a fost stabilit un număr foarte mic de secţii de votare, fiecare cu logistică şi personal insuficiente.
În altă ordine de idei, constatăm că numărul scazut al secţiilor de votare din străinătate şi insuficienta dotare a acestora a condus la împiedicarea unui număr foarte mare de cetăţeni români aflaţi în străinătate, să voteze.
În ceea ce priveşte responsabilitatea pentru cele petrecute, opinăm că aceasta planează asupra entităţii implicate în organizarea procesului de votare în străinătate, respectiv Ministerul Afacerilor Externe, şi mai precis Ministrul Afacerilor Externe.
Din această perspectivă, menţionăm că prevederile art. 12 al.(3) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea preşedintelui României stabilesc:
"Organizarea şi numerotarea secţiilor de votare din străinătate se stabilesc de către ministrul afacerilor externe, prin ordin, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, în termen de cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor."
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 66 al. (2) teza finală, art. 67 şi respectiv cele ale art. 23 al. (3) din acelaşi act normativ, atribuie asigurarea sediilor birourilor electorale ale secţiilor de votare din străinătate, asigurarea personalului de funcţionare a acestora şi a personalului auxiliar în sarcina Ministerului Afacerilor Externe.
Or, raportându-ne la prevederile art. 5 al.(1) din H.G. nr. 8/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, reţinem că întreaga activitate a acestuia (deci inclusiv cea dedicată organizării scrutinului în străinătate) este condusă de Ministrul Afacerilor Externe, ministru care, în lumina art. 1 al. (3) din acelaşi act normativ "apără în străinătate drepturile şi interesele statului român, ale cetăţenilor şi ale persoanelor juridice române, în conformitate cu legea română şi dreptul internaţional aplicabil..".
În altă ordine de idei, observăm că deşi Ministrul Afacerilor Externe funcţionează ca un garant al respectării drepturilor cetăţenilor români în străinătate, printre care, bineînţeles, şi a dreptului de a vota, cu ocazia celor două tururi de scrutin, diaspora a avut la dispoziţie un număr extrem de mic de secţii de votare, şi acestea dotate insuficient, ceea ce a pus în imposibilitatea de a vota un număr foarte mare de cetăţeni români.
Prin urmare, este lesne de înţeles că întreaga responsabilitate a celor petrecute revine autorităţii menţionate şi instituţiei pe care o conduce, iar cei care consideră că le-au fost lezate interesele se pot îndrepta împotriva acestora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu