Obligaţia achitării de către posesorii de automobile second hand sau importate din străinătate a unei taxe către bugetul de stat la înmatricularea autovehicului în România a fost cenzurată de nenumărate ori de către instanţele de judecată, cu consecinţa obligării instituţiilor statului la restituirea sumelor plătite de către contribuabili, considerându-se că perceperea unui astfel de impozit contravine prevederilor art. 110 din T.F.U.E.
Cronologic, această taxă bugetară a fost reglementată de următoarele texte de lege: art. 214 1 ind.1 şi ind.3 din Legea nr. 571/2003, O.U.G. nr. 80/2008 cu modificările ulterioare, Legea nr. 9/2012 şi O.U.G. nr. 9/2013.
Excesul de reglementări din materie a fost determinat de soluţiile pronunţate de instanţele de judecată în domeniu, care sesizate fiind de către contribuabili, au constatat că perceperea unor astfel de taxe are caracter ilegal, dispunând restituirea sumelor către plătitori.
În acest context, din dorinţa de a înlătura posibilitatea formulării unor astfel de acţiuni în justiţie de către persoanele interesate, legiuitorul a modificat de mai multe ori legislaţia.
S-au adus însă numai modificări empirice care vizează titulatura acestei taxe sau modalitatea ei de calcul şi nu schimbări esenţiale.
Astfel, fie că vorbim de taxa pe poluare sau de timbrul de mediu, obligaţia achitării unui astfel de impozit, astfel cum aceasta este reglementată chiar şi în prezent, este în continuare contrară prevederilor art. 110 din T.F.U.E.
Prin urmare, apreciem că şi în prezent acţiunile care au ca obiect restituirea unei astfel de taxe pot fi admisibile.
În ceea ce priveşte, restituirea efectivă a sumelor de bani de către stat, justiţiabilii trebuie să se înarmeze cu răbdare, pentru că, prin art. XV al O.U.G. nr. 8/2014 s-a stabilit că plata acestor sume cât şi a dobânzilor legale la aceste sume se va realiza "pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu