vineri, 20 mai 2011

Articolul 320 ind.1 Cod Porcedură Penală, un fel de cui al lui Pepelea...

Raportându-ne la modificările aduse de Legea nr. 202/2010, prin completarea Codului de Porcedură Penală cu Art. 320 ind 1, reţinem că posibilitatea simplificării judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei şi reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege cu o treime, a fost primită cu mult interes, încă din primele zile de ''viaţă'' ale actului normativ sus amintit.
Însă cum în România o minune nu ţine nici măcar trei zile, o dată ce textul de lege sus amintit începe să fie invocat în faţa instanţei de judecată, încep să apară primele ''poticneli''.
Aşadar, pentru a se putea face aplicarea dispoziţiilor Art. 320 ind 1 C.p.p., trebuie îndeplinite două condiţii cumulate:
- inculpatul să recunoască în totalitate fapta astfel cum aceasta este reţinută prin rechizitioriu, până la începerea cercetării judecătoreşti;
-inculpatul să solicite ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a se mai adminstra alte dovezi, cu excepţia probelor în circumstanţiere.
Când aceste două cerinţe sunt îndeplinite, instanţa de judecată va dispune reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru fapta pentru care inculpatul este cercetat, cu o treime.
Când inculpatul nu recunoaşte fapta pentru care este cercetat, când o recunoaşte doar parţial sau când solicită noi dovezi, se va urma procedura de judecată normală.
O situaţie aparte este aceea a persoanelor condamnate definitiv înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, care la vremea când au fost cercetate au recunoscut în totalitate fapta până la începerea cercetării judecătoreşti, şi care au parcurs procedura de judecată normală (pentru că alta nu exista!), nebeneficiind de reducerea prevăzută de Art.320 ind 1 C.p.p., întrucât acest text de lege nu intrase încă în vigoare.
Cum era de aşteptat, majoritatea condamnaţilor aflaţi în această situaţie au sesizat instanţele competente cu contestaţii la executare întemeiate pe Art. 461 al. 1 lit. d) C.p.p., solicitând aplicarea Art. 15 C.p.şi reducerea pedepsei, considerând noile modificări procedurale o lege penală mai favorabilă.
O dată sesizate cu astfel de cereri, interpretând stricto sensu textul de lege prevăzut de Art. 320 ind 1 C.p.p., instanţele de judecată le resping în bloc, pe considerentul că nu sunt îndeplinite condţiile legale de admisibilitate.
Se aplică raţionamentul că dispoziţiile Art. 320 ind 1 C.p.p. nu pot fi considerate o lege penală mai favorabilă, atât timp cât acestea sunt doar nişte norme de procedură penală şi nu de drept penal în sine. Dacă această abordare este constituţională sau nu, rămâne de văzut.
Un singur fapt este evident şi anume că în situaţia în care acest regim sancţionator mai relaxat se aplică ''după ureche'', se creează discriminări vădite între diverşii subiecţi de drept, între cei condamnaţi înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi cei condamnaţi ulterior.

Niciun comentariu: