Este de notorietate faptul că, în zilele noastre, prin prisma duratei și, uneori, a cheltuielilor implicate, promovarea unui litigiu pe rolul instanței de judecată pare lipsit de finalitate, rezultatul la care tinde persoana îndreptățită fiind materializat mult prea târziu și cu niște costuri mult prea ridicate.
Remediile oferite de legiuitor, cel puțin în raport de reglementările actuale, sunt reprezentate de instituirea posibilității de a formula cereri de ajutor public judiciar în anumite condiții, cu scopul eșalonării, scutirii, diminuării taxelor de timbru, acordării de asistență juridică sub forma unui avocat din oficiu sau a plății onorariului expertului, traducătorului sau a interpretului folosit în cursul procesului.
Însă pe lângă aceste remedii consacrate deja, în cauzele în materie penală având ca obiect unele infracțiuni împotriva vieții, integrității corporale a persoanei, libertății acesteia, vieții de familie, vieții private, libertății și integrității sexuale, etc., Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, instituie în beneficiul acestora o serie de drepturi suplimentare.
În contextul în care, față de ceilalți participanți la procesul civil sau penal, victima unei infracțiuni are, poate, poziția cea mai vulnerabilă în arhitectura litigioasă, încă de la data intervenirii actului normativ menționat, în favoarea acesteia au fost puse la dispoziție instrumente juridice care să asigure informarea sa cât mai corectă, respectarea drepturilor sale, accesul la justiție și la obținerea de despăgubiri pentru pierderile suferite, atunci când este cazul.
Astfel, măsurile de interes prevăzute de Legea nr. 211/2004 sunt instituirea dreptului victimelor unor infracțiuni de a beneficia de asistență juridică gratuită și de a obține din partea statului compensații financiare sau avans compensatoriu din aceste compensații.
În varianta sa inițială și intermediară, actul normativ prevedea o sferă foarte limitată a infracțiunilor ale căror victime pot valorifica drepturile mai sus menționate, cu un impact limitat asupra situației acestora.
Însă prin Legea nr. 272/2024 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2004, aria de interes a actului normativ a devenit mult mai extinsă, condițiile de acces la beneficiile menționate fiind mult mai relaxate.
1. Cu privire la asistența juridică gratuită (sub forma unor sume de bani reprezentând onorariul avocatului din oficiu sau ales), în prezent, art. 14 din Legea nr. 211/2004 cu modificările ulterioare, stabilește că aceasta se va acorda "următoarelor categorii de victime:
a) persoanele asupra cărora a fost săvârșită o tentativă la infracțiunile de omor, omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal, o infracțiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracțiune de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută la art. 197 din Codul penal, o infracțiune de violență în familie, prevăzută la art. 199 din Codul penal, o infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută la art. 205 din Codul penal, o infracțiune de sclavie, trafic de persoane, trafic de minori și de supunere la muncă forțată sau obligatorie prevăzute la art. 209-212 din Codul penal, o infracțiune de viol, viol săvârșit asupra unui minor, agresiune sexuală, agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor, determinare sau înlesnire a întreținerii de acte sexuale sau de natură sexuală între minori, corupere sexuală a minorilor, racolare a minorilor în scopuri sexuale și de hărțuire sexuală prevăzute la art. 218-223 din Codul penal, o infracțiune de tortură prevăzută la art. 282 din Codul penal, o infracțiune de pornografie infantilă prevăzută la art. 374 din Codul penal;
b) membrii de familie ai persoanelor decedate prin săvârșirea infracțiunilor de omor, omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal, precum și a infracțiunilor intenționate care au avut ca urmare moartea persoanei..."
Alinitatul al doilea al aceluiași text de lege prevede ca o condiție suplimentară ca infracțiunea să fi fost săvârșită pe teritoriul României, sau, dacă aceasta a fost săvârșită în afara teritoriului României, victima să fie cetățean român sau cetățean străin care locuiește legal pe teritoriul României și procesul penal se desfășoară în România.
Însă conform aceluiași act normativ, asistența juridică gratuită este acordată la cerere și pentru alte infracțiuni decât cele regăsite la art. 14 (1) din lege, dacă venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe țară stabilit pentru anul în care victima a formulat cererea de asistență juridică gratuită.
Față de forma anterioară a Legii nr. 211/2004, care limita cuantumul sumei acordate cu titlu de asistență juridică gratuită la două salarii de bază minime brute pe țară, stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de asistență juridică gratuită, forma actuală a actului normativ instituie un plafon maxim de 5 salarii de bază minime brute pe țară, stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de asistență juridică gratuită.
În situațiile enunțate de art. 18 (2) din lege, victima poate formula o nouă cerere de asistență juridică, cuantumul total neputând depăși dublul limitei de mai sus.
Solicitarea de acordare a asistenței judiciare gratuite se depune la tribunalul în a cărui circumscripție domiciliază victima, se soluționează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor unor infracțiuni, în termen de 15 zile de la data depunerii, fiind supusă reexaminării în cazul respingerii, în condițiile Legii nr. 211/2004 și vizează atât parcursul procesului cât și în faza de executare silită a hotărârii privind despăgubirile civile acordate.
Fondurile pentru plata sumelor acordate vor fi puse la dispoziție din bugetul general, prin bugetul Ministerului Justiției.
Mai reținem și că, dacă în forma anterioară a Legii nr. 211/2004, admisibilitatea unei astfel de cereri era condiționată de sesizarea de către victimă a organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată în termen de 60 de zile de la data săvârșirii infracțiunii sau de la data la care victima a luat cunoștință de săvârșirea infracțiunii, în prezent, această condiție a fost înlăturată.
Dreptul la asistență juridică gratuită prevăzut de Legea nr. 211/2004 nu trebuie confundat cu dreptul la asistență juridică din oficiu reglementat de Codul de Procedură Penală în cauzele penale în care asistența juridică este obligatorie, de Codul de Procedură Civilă sau de Legea 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat și nici cu dreptul la ajutor public judiciar regăsit în O.U.G.nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
Astfel, față de procedurile mai sus enunțate, cea definită de Legea nr. 211/2004 apare ca un instrument distinct și care nu este condiționat de cerințele prevăzute de normele mai sus citate, nici din perspectiva naturii faptei și nici din perspectiva situației socio-economice a persoanei beneficiare.
Mai mult decât atât, dacă în cazul asistenței juridice din oficiu, avocatul ce va desfășura activitatea în cauza respectivă va fi desemnat de către barourile de avocați, în situația solicitării asistenței juridice gratuite prevăzute de Legea nr. 211/2004, persoana interesată va avea posibilitatea alegerii oricărui avocat, al cărui onorariu va fi suportat din sumele acordate în acest scop.
2. Un al doilea beneficiu reglementat de Legea nr. 211/2004 este reprezentat de posibilitatea ca victima vreuneia dintre infracțiunile mai sus enunțate sau membrul de familie al persoanelor decedate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni, să solicite compensație financiară pentru prejudiciile suferite, compensație ce va fi plătită de către stat.
Un astfel de mcanism juridic este extrem de util în condițiile în care, de foarte multe ori, la finalul soluționării dosarului penal, victima constată că se află în imposibilitatea obținerii efective a despăgubirilor datorită insolvabilității persoanei responsabile, dispariției acesteia, etc.
Pentru acordarea unei astfel de compensații este imperativ ca infracțiunea să se fi săvârșit pe teritoriul României, victima fiind cetățean român, cetățean străin ori apatrid care locuiește legal în România, cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracțiunii sau cetățean străin sau apatrid cu reședința pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracțiunii.
Totodată, reținem și că o atare compensație financiară nu va putea fi acordată, iar dacă aceasta a fost acordată va fi restituită, în următoarele situații:
a) fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală ori că fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare împotriva atacului victimei în condițiile art. 44 din Codul penal;
b) victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracțional organizat;
c) victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracțiunile prevăzute la art. 21 alin. (1);
d) instanța reține în favoarea făptuitorului circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări împotriva atacului victimei, prevăzută la art. 73 lit. a) din Codul penal, sau circumstanța atenuantă a provocării prevăzută la art. 73 lit. b) din Codul penal.
Prevederile art. 24 din Legea nr. 211/2004 reglementează modalitățile în care poate fi promovată cererea de acordare a compensației financiare, după cum făptuitorul este cunoscut sau nu, în prima ipoteză urmând a fi formulată în termen de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau achitare, de la data clasării sau confirmării renunțării la urmărire penală, după caz, respectiv în cea de-a doua, de la data începerii urmăririi penale.
Alte cerințe obligatorii pentru admiterea unei astfel de cereri sunt ca victima să se fi constituit parte civilă în procesul penal și ca aceasta să nu își fi recuperat despăgubirile de la o societate de asigurări.
În contextul în care forma anterioară a Legii nr. 211/2004 impunea un termen de un an în care se putea formula o solicitare de compensație financiară, în cazul făptuitorului necunoscut, alături de cerința ca acesta să fie insolvabil sau dispărut, reglementarea actuală apare mult mai permisivă, cu efecte benefice asupra unei sfere mult mai largi de beneficiari.
Actul normativ menționat enumeră o mulțime de tipuri de cheltuieli și prejudicii pentru acoperirea cărora pot fi acordate compensațiile financiare, atât pentru victima directă a infracțiunii cât și pentru membrul de familie al persoanelor decedate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.
Ca și în cazul solicitării de asistență juridică gratuită, cererea de acordare a compensațiilor financiare va fi depusă la tribunalul în a cărui circumscripție domiciliază victima, urmând a fi soluționată de Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor, alcătuită din cel puțin doi judecători specializați în materie penală, desemnați pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a instanței menționate.
Interes prezintă și faptul că procedura acordării de compensații financiare prevede și posibilitatea acordării unui avans din compensația financiară, în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe țară stabilite pentru anul în care victima a solicitat avansul.
O atare solicitare poate fi formulată prin însăși cererea de acordare de co, mpensații financiare sau, cel târziu, în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia, urmând a fi soluționată în alte 30 de zile de la data depunerii, de către acceași comisie.
Menționăm și că, dacă victima nu a depus cererea de acordare de compensații financiare în termen legal, aceasta va fi obligată la restituirea avansului compensatoriu.
Conform noilor modificări aduse de Legea nr. 272/2024, în ipoteza netrimiterii în judecată a făptuitorului în termen de 2 ani de la data înregistrării cauzei sau a nesoluționării cauzei după trimiterea acestuia în judecată în termen de un 1 an, victima va putea solicita un nou avans din compensația financiară, suma totală neputând depăși 20 de salarii de bază minime brute pe țară stabilite pentru anul în care victima a formulat ultima cerere de avans din compensația financiară.
Hotărârea prin care se soluționează atât cererea de acordare de compensații financiare cât și cea de acordare a avansului compensatoriu este atacabilă cu contestație la curtea de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Plata acestor compensații se va realiza de compartimentele financiare ale tribunalelor, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost acordată compensația financiară sau un avans din aceasta, fondurile necesare fiind asigurate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Justiției.
Victimele infracțiunilor enunțate de Legea nr. 211/2004 reprezintă o categorie de justițiabili care, urmare a evenimentului produs, s-au confruntat și se confruntă cu prejudicii materiale și morale semnificative și cu un impact uneori covârșitor asupra vieții de zi cu zi.
În raport cu alte cauze de altă natură, în materia infracțiunilor avute în vedere de Legea nr. 211/2004, din perspectiva persoanei vătămate, remedierea urmărilor infracțiunilor săvâșite poate avea caracter urgent, fiind vorba de sănătatea, integritatea fizică și psihică a acesteia, condițiile de trai, etc.
Însă această realitate este în totală antiteză cu însăși parcursul soluționării dosarului penal, care poate dura ani de zile, acest interval ducând la tergiversarea nejustificată a momentului acoperirii prejudiciului cauzat persoanei vătămate prin infracțiune, ceea ce devine, prin sine, o traumă distinctă.
Într-o atare ipoteză, necesitatea acoperirii integrale și în termen cât mai scurt a prejudiciilor cauzate persoanelor vătămate este cu atât mai stringentă, constituind, ea însăși, o modalitate de diminuare sau înlăturare a consecințelor faptei produse, ceea ce, aparent, a reprezentat chiar finalitatea Legii nr. 211/2004.
Prin mecanismul acordării compensațiilor financiare și chiar a obținerii unui avans compensatoriu, fără a mai aștepta soluționarea cauzei, victimele infracțiunilor enumerate de actul normativ citat au posibilitatea de a primi cel puțin o reparație parțială a pierderii suferite prin infracțiunea săvârșită, într-un interval de timp rezonabil și util, indiferent de situația lor materială, economică și indiferent de statutul social. 
Comentarii